Grace. Biografia

Acum mai bine de trei decenii, in 1982, murea printesa Grace de Monaco intr-un accident care a starnit multe controverse si este si astazi comentat. Fusese o actrita iubita care a trait o viata ca in filme, a castigat un premiu Oscar, a jucat in trei filme regizate de Hitchcock, devenind actrita lui preferata pentru a se casatori apoi cu un print si a-si dedica a doua jumatate a vietii actelor de caritate si micului ei principat. O viata „de film” in care evenimentele fericite si cele tragice au avut un impact emotional mondial, stabilind recorduri de audienta mediatica. Deopotriva o viata care, chiar daca in lumina reflectoarelor, a avut totusi umbrele ei. Thilo Wydra ne propune o biografie care ne reaminteste ca, dincolo de rafinamentul vietii princiare, Grace Kelly a fost o actrita cu o bogata viata sentimentala, un om fragil, dar extrem de dedicat si hotarat.
Pentru a scrie aceasta carte, cercetatorul german a scos la iveala documente ingropate in arhivele familiei Kelly, dar si in cele ale palatului princiar din Monaco, a luat legatura cu protagonistii inca in viata ai povestii, a strabatut traseele filmice si biografice, deseori intrepatrunse, ale printesei Grace.

Fragment:
” Legatura lui Grace cu Hollywoodul este, de la bun inceput, una ambivalenta. Nu se simte niciodata cu adevarsi bine pe coasta Americii de Vest, nu se poate acomoda nici artificialitatea si nici cu foamea de putere si bani, caracteristici definitorii pentru Mecca industriei occidentale de film. La Hollywood, ca si in trecut, in Philadelphia, Grace pare ca nu-si gaseste locul. Nu pare sa se fi adaptat defel acolo.
Bertold Brecht isi intituleaza una dintre poeziile sale din perioada de exil pe coasta californiana, prin va anului 1941, Nachdenkend ueber die Hoelle (Meditati despre iad). In versurile acesteia filosofeaza spunand ca iadul ar trebui sa arate precum Los Angelesul: „Eu, care nu locuiesc in Londra, ci in Los Angeles, cred, gandindu-ma la iad, ca ar trebui sa semene mai mult cu Los Angelesul”.
Dar nu numai exilatul german Brecht nu se simte bine aici, multi altii simt acelasi lucru. Sunt multi intelectuali exilati din Europa, care duc o viata grea in era McCarthy de la sfarsitul anilor 1940 si inceputul urmatorului deceniu. La fel si Grace Kelly.
Este semnificativ faptul ca Grace nu ramane niciodata pentru o perioada mai lunga in Los Angeles, Hollywood sau Beverly Hills, ca nu se stabileste si ca nici nu isi cumpara sau inchiriaza aici o locuinta pe o perioada mai lunga. Nu ramane aici. Dupa ce termina de turnat un film, pleaca spre New York sau Philadelphia, cu primul avion. Prefera burnita, uneori chiar viscolul din New York in locul soarelui mereu stralucitor din California, indiferent la indispozitii sau la nemultumiri. LA difera aproape cu totul de New York. LA pare un oras alcatuit din orase, ridicat fara viziune urbanistica. Peste tot autostrazi, suburbii si ghetouri, cu zone selecte si cartiere de vile. New Yorkul, pe de alta parte, este o metropola frematand de cultura de orientare europeana. „Los Angelesul nu i-a placut” , spune Robert Dornhelm.
Aceasta ambivalenta, acest conflict interior generat de sentimentul de patriotism local, pare fi o caracteristica a comportamentului, gandirii si, mai ales, a sentimenIeIor lui Grace Kelly.
– Era plina de contradictii. Aici statea farmecul ei. Chiar atunci cand o cunosteai bine, iesea deodata la iveala o alta fateta a fiintei ei”, asa aminteste Judith Balaban Quine, o veche prietena. Cred, continua ea, ca ceea ce uita multi este faptul ca Grace avea numai douazeci de ani atunci cand a izbucnit agitatia in jurul ei, cand a primit roluri alaturi de cei mai renumiti artisti si regizori ai lumii. Asa explica Quine dezgustul lui Grace fata de Hollywood si fata de circul mediatic rezultat din asta. ”