Tot ce meritase sa se intample se petrecuse deja. Nimic nu mai putea schimba trecutul, iar viitorul parea a urma o traiectorie cu nimic mai fericita decat viata sa de pana acum. Zilele vor fi la fel, timpul va avea aceeasi masura, iar pustiul va fi mereu in jurul sau, indiferent de coordonatele sale geografice. Harta libertatii sale a fost si va fi intotdeauna limitata la maruntele si atat de comodele tabieturi, fara urcusuri spectaculoase, fara escaladari ale varfurilor de inteligenta. Un pamant plat, un calator invizibil, o lume plina de certitudinile lucrurilor insignifiante si necesare.
Gabriel Andronache (n. 1972) a debutat publicistic in ziarul Vocea Husului, in 1991. Intre anii 2003-2009 a fost redactor al saptamanalului Ieseanul. In 2006, devine finalist al Concursului National de Scenarii organizat de catre HBO Romania, cu scenariul de scurtmetraj Amatorul, ecranizat in acelasi an in regia lui Marian Crisan si castigator al Premiului pentru Scenariu la Festivalul DaKINO (2007). De asemenea, filmul a fost selectionat la festivaluri prestigioase, precum Milano, Uppsala, Varsovia, Dresda, TIFF, Montpellier, Barcelona. In noiembrie 2006, incepe colaborarea ca scenarist al grupului VOUA, pentru care va scrie peste 70 de scheciuri TV, difuzate pe postul National TV in perioada 2006-2008. Scrie episoade pentru sitcomul Baronii (National TV, 2007), Fete de maritat (Prima TV, 2009-2010). In 2008, este coscenarist al show-ului Analiza fatala, difuzat pe postul Tele M Iasi. In 2007, scrie impreuna cu actorul si regizorul Ion Sapdaru piesa de teatru Chirita europarlamentara, montata la Teatrul de Stat din Oradea. De asemenea, colaboreaza cu Ion Sapdaru la piesa Aventurile baronului Munchhausen, montata in 2009 la Teatrul Luceafarul din Iasi. Este coscenarist al lungmetrajului Ho, ho, ho produs de catre MediaPro Pictures, cu premiera in noiembrie 2009. In 2010, reia colaborarea cu grupul VOUA, fiind coscenarist al emisiunii de divertisment Cel mai Show, difuzata pe National TV. In 2010, face parte din juriul Festivalului International de Film de la Iasi. In 2016, castiga cu scenariul de lungmetraj Berliner un grant de finantare din partea Centrului National al Cinematografiei. In octombrie 2011, scoate de sub tipar volumul de proza scurta Capul de locuitor la Editura T, pentru ca in noiembrie 2011 sa ii fie publicat romanul Ich bin ein Berliner la Editura Herg Benet. In iunie 2017, a publicat la Editura Junimea antologia de interviuri Convorbiri cu final deschis.
Fragment din cartea „Halda de steril” de Gabriel Andronache:
„Tributar introvertirii, D. atingea uneori cote extreme de izolare, care ii permiteau libertatea de a-i analiza in liniste pe cei din jurul sau. Intrucat numarul prietenilor sai nu era deloc impresionant, esantionul utilizat era lesne interpretabil. De altfel, analiza e mult spus, acest demers ar fi presupus o metoda, un timp suficient de lung alocat, un disconfort intelectual de nesuportat pentru om deloc dispus la o complicata echilibristica neuronala. D. intreprindea minime exercitii de evaluare a celor cu care intra in contact in aceeasi nota a superficialitatii care-i guverna intreaga viata. Chiar si asa, aflandu-se la limita de jos a experimentului psihologic, D. reusea sa isi formeze o parere de multe ori confirmata de actiunile subiectilor. Din pacate, aceasta aptitudine de a ghici profilul uman al prietenilor sai nu il ajutase niciodata in a obtine un avantaj semnificativ, o imbunatatire consistenta a vietii sale sociale. Cu cat le intuia mai bine carentele caracteriale, cu atat D. simtea nevoia sa le estompeze, de teama de a nu strica o relatie de prietenie mai mult sau mai putin stabila.
De fapt nu suporta deloc sa piarda simpatia celor din jur. Desi constient de nocivitatea prezentei in proximitatea sa a unor indivizi aflati intr-o zona intunecata a decentei, D. accepta pretul degradant al acestei coabitari doar pentru a-si pastra un statut artificial, de om care ii intelege pe toti, care poate recepta cu usurinta mizeriile prietenilor fara sa riposteze nici macar la nivelul de crestere a tonalitatii in disputele verbale.
Toate aceste compromisuri, la prima vedere avantajoase pe termen scurt prin faptul ca intretinea in jurul sau un cerc de prieteni relativ consistent, atrageau dupa o vreme scadenta unor dezamagiri previzibile, dar ignorate initial cu buna stiinta. Din lasitate, din conformism, din lipsa cronica a respectului de sine, D. intra in jocul ipocriziei, acceptand dialoguri mediocre, exhibari brutale de comportament coleric, subtirimi intelectuale camuflate in epatari imbibate de snobism. Periodic, rabdarea sa defula din recipientul ghiftuit cu deseurile conversationale rabufnind in decizii spontane de evitare a companiei celor din grup. Urmau scurte perioade de izolare, numarand putine zile, suficiente cat sa-si dezintoxice psihicul ingreunat de ideile si replicile agresive, deversate fara intrerupere in ore si ore de dialoguri sterile. Totusi, in acest cerc al amicilor sortit vidanjarii prin recluziune isi facea aparitia episodic cate un personaj salubru, care aerisea orizontul de asteptare sociala a lui D.”
