Hartile prevestitoare este al doilea volum din Trilogia Marile Descoperiri
Amenintat de un inamic fara nume, Nalenyr are o singura cale de a scapa de uitare. Eroii care au aparat odinioara tinutul trebuie readusi la viata. Dar pentru asta e nevoie de o calatorie printr-un tinut magic, unde se zice ca ar fi prinsi in capcana, o pustietate in care domnesc forte ascunse si primejdii nestiute.
Keles Anturasi, nepotul Cartografului Regal, este prizonier si propria lui iscusinta ii poate aduce moartea. Jorin, fratele lui, e captiv pe un alt taram, unde e considerat zeu. Iar Nirati, sora lor, se afla in paradisul dintre viata si moarte, alaturi de un vrajitor hotarat sa distruga lumea.
Acum se lupta cu totii sa supravietuiasca intr-o lume in care razboaiele de pe pamant oglindesc razboaiele din cer, iar visele pot deveni realitate, pe cand realitatea se poate transforma intr-un cosmar….
Michael Stackpole nu poate scrie o carte care sa nu fie inteligenta si sa nu dea dovada de o imaginatie debordanta. – Stephen R. Donaldson
Fragment din cartea „Hartile prevestitoare” de Michael A. Stackpole
„Ciras Dejote se trezi intr-o lume care devenise de nerecunoscut. Capul ii pulsa, desi nu chiar atat de dureros ca inainte. Amintiri despre cum ajunsese in grota intunecoasa – unde zacea alaturi de maestrul sau lesinat – ii revenira in crampeie. Calatoreau prin Ixyll cand se iscase o furtuna de magie dezlantuita. Nu-si mai amintea nimic concret dupa asta in afara de ropotul cailor si o mana pu-ternica tinandu-l in sa.
Amenintat de un inamic fara nume, Nalenyr are o singura cale de a scapa de uitare. Eroii care au aparat odinioara tinutul trebuie readusi la viata. Dar pentru asta e nevoie de o calatorie printr-un tinut magic, unde se zice ca ar fi prinsi in capcana, o pustietate in care domnesc forte ascunse si primejdii nestiute.
Keles Anturasi, nepotul Cartografului Regal, este prizonier si propria lui iscusinta ii poate aduce moartea. Jorin, fratele lui, e captiv pe un alt taram, unde e considerat zeu. Iar Nirati, sora lor, se afla in paradisul dintre viata si moarte, alaturi de un vrajitor hotarat sa distruga lumea.
Acum se lupta cu totii sa supravietuiasca intr-o lume in care razboaiele de pe pamant oglindesc razboaiele din cer, iar visele pot deveni realitate, pe cand realitatea se poate transforma intr-un cosmar….
Michael Stackpole nu poate scrie o carte care sa nu fie inteligenta si sa nu dea dovada de o imaginatie debordanta. – Stephen R. Donaldson
Fragment din cartea „Hartile prevestitoare” de Michael A. Stackpole
„Ciras Dejote se trezi intr-o lume care devenise de nerecunoscut. Capul ii pulsa, desi nu chiar atat de dureros ca inainte. Amintiri despre cum ajunsese in grota intunecoasa – unde zacea alaturi de maestrul sau lesinat – ii revenira in crampeie. Calatoreau prin Ixyll cand se iscase o furtuna de magie dezlantuita. Nu-si mai amintea nimic concret dupa asta in afara de ropotul cailor si o mana pu-ternica tinandu-l in sa.
Maestrul sau, Moraven Tolo, se zvarcoli si gemu langa el. Putina lumina existenta se rasfrangea de pe chipul sau transpirat. Ciras se ridica si se pregati sa-i aduca putina apa, insa il coplesi ameteala si se lasa inapoi, gemand. Apoi, miscandu-se mai lent, reusi sa ia un burduf si se tari spre Moraven.
Spasmele si vaierele acestuia il faceau sa para ca avea o criza. Totusi, nu era nicio urma de spuma pe buzele sale, iar din nas nu-i curgea sange. In lumina slaba, Ciras nu putea vedea nimic care sa-l ajute sa-si dea seama de natura ranilor.
Spasmele si vaierele acestuia il faceau sa para ca avea o criza. Totusi, nu era nicio urma de spuma pe buzele sale, iar din nas nu-i curgea sange. In lumina slaba, Ciras nu putea vedea nimic care sa-l ajute sa-si dea seama de natura ranilor.
– Maestre, trebuie sa beti.
Ciras se aseza incet in genunchi si-si strecura mana pe sub capul lui. Parul negru lung al barbatului era naclait de transpiratie. Ciras il ridica usor si se pregati sa-i dea apa. Chiar atunci trupul lui Moraven intepeni.
Deschise ochii.
Culoarea lor trecea de la bleumarin la o nuanta palida si rece, careia ii lipsea o farama sa devina alb curat, schimbandu-se cu iuteala sau domol. Alternau cu fluiditate, precum unduirile unei esarfe de matase intr-o adiere. Uneori, ochii-i erau strabatuti de un desen ca un fulger, inchipuit din linii intunecate si zimtate.
Atunci Ciras simtea o furnicatura in mana. O furnicatura dureroasa, care se amplifica pe masura ce fulgerul scapara tot mai intens.”
Codul cartii: NEM978-606-758-830-9
