Daca ar fi sa-ti reprezinti singuratatea printr-un obiect, care ar fi acela? Citind poemele lui Jean-Lorin Sterian, s-ar putea sa-l regasesti poate i l-ai dus chiar tu in garsoniera cunoscuta sub numele de lorgean theatre. Singur acasa 3 este un inventar de singuratati, unele cauza, altele efect, fiecare cu gustul, mirosul si textura ei, fiecare cu mecanismul ei de separare-apropiere de ceilalti, fiecare cu motivatia si cu absurdul propriu. In carte, singuratatea uneste clubul berlinez Berghain, stabilopozii din Constanta si lacul Cismigiu, covoarele pe care nu a calcat nimeni si plicurile de supa, sticlutele cu nisip din Sahara, frezele facute in copilarie si herniile inghinale, zilele in care nu primesti niciun mail si toate garsonierele lumii. Jean-Lorin Sterian scrie o poezie care te vizeaza, uneori calm ca dupa furie, alteori lucid ca inainte de tristete, mereu senzorial si filmic. Exista o singuratate care uneste si o singuratate care desparte. Tu de ce parte a singuratatii esti?
Ce au in comun doua bilete la Antipa, opt pietre culese din opt locuri diferite, un aragaz intr-o garsoniera, un scaun lasat afara in curte, o periuta uzata, o sabiuta gonflabila, fiecare apartinand altcuiva? Legatura este singuratatea, <flagelul vietii din zilele noastre>. De singuratatea lui Lorin s-au lipit tot felul de chestii, gesturile altora, singuratatile altora, scenariile altora. Iar el, ca alti locuitori ai Solitudinii, acest continent vascos format intre Berlin, Havana, Bucuresti si aiurea, ei bine, el s-a gandit ca starile astea alienante merg colectionate intr-un volum de poeme. Pentru ca, uneori, singurul mod in care poti vorbi despre singuratate este sa vorbesti in limbajul universal al poeziei. Singuratatii mele i-au placut poemele astea insingurate. – Livia Stefan
Ilustrator Coperta: Andrea Nastac
Codul cartii: VEL978-606-9800-49-2
