Unii stau binisor locului si-si vad de viata. O vacanta pe an si aia e prea mult. intr-un fel, ii si invidiez. Caci au dreptate. Adevaruri, impresii, viata totul e in minte. Sau in inima. Sau in suflet. Nu exista adevaruri, pe care sa le afli peste mari si tari. si atunci, cum sa explici setea asta de a calatori, de a schimba peisajul, de a te expune voluntar efortului si de a te adapta la noi situatii, noi oameni, noi culturi? Doar asa si nu altfel. Ratacitori, nomazi Taras-grapis, numai sa nu stam locului. Ne orientam in low-costuri, duty-freeuri, miles&smilesuri, bookinguri, tot asa cum altadata vanatorii si culegatorii se orientau in jungla, citind semnele naturii. Imposibil sa ne ratacim. Daca avem norocul sa gasim un locsor unde nu ne simtim ca acasa, il colonizam imediat si-l aducem in zona noastra de confort. Poate, la un moment dat, toate astea o sa para inutile si obositoare? inca nu, ne gandim noi, in timp ce privim luna bengaleza, rotunda ca o blinie, agatata de varfurile zgarie-norilor din Dhaka. (Sorin Hadarca)
