Cine sunt cei care sfideaza inaltimile si uimesc la spectacolele aviatice? De cata munca si daruire e nevoie pentru uluitoarele acrobatii care redeseneaza cerul? Ne-o spun chiar ei, Iacarii Acrobati, membrii singurei echipe independente de acrobatie aeriana din Romania.
Pentru acesti maestri ai aerului, perfectiunea si precizia absoluta sunt deopotriva nazuinte si conditii ale supravietuirii. La originea neobisnuitului lor curaj e o cauza usor de banuit: fascinatia pentru zbor. Insotita in permanenta, desigur, de multa adrenalina si de vuietul acelui pericol care pandeste orice clipa de neatentie.
Povestea lor este una a initierii, a visurilor implinite, dar si una a sacrificiilor necesare atingerii idealurilor. Aripile lor: Yak-52 TW, fabricate in Romania. Deviza lor: Totul pentru zbor! Totul pentru acest vechi vis al umanitatii pe care, cu multa indrazneala, l-au transformat intr-o adevarata arta.
Povestea Iacarilor Acrobati are doua dimensiuni. Una personala, aceea a traseului initiatic pe care membrii grupului l-au parcurs de la descoperirea aspiratiilor legate de zbor pana la implinirea acestora. Cealalta dimensiune consta in descrierea motoarelor si a elicelor Yak-urilor 52 TW, avioanele de productie romaneasca pe care le piloteaza, dar si in descrierea maiestriei necesare zborului acrobatic in formatie. In plus, fotografiile realizate la spectacolele aviatice, care intregesc povestea, demonstreaza cat de spectaculoasa este arta acrobatiilor aeriene.
Pentru acesti maestri ai aerului, perfectiunea si precizia absoluta sunt deopotriva nazuinte si conditii ale supravietuirii. La originea neobisnuitului lor curaj e o cauza usor de banuit: fascinatia pentru zbor. Insotita in permanenta, desigur, de multa adrenalina si de vuietul acelui pericol care pandeste orice clipa de neatentie.
Povestea lor este una a initierii, a visurilor implinite, dar si una a sacrificiilor necesare atingerii idealurilor. Aripile lor: Yak-52 TW, fabricate in Romania. Deviza lor: Totul pentru zbor! Totul pentru acest vechi vis al umanitatii pe care, cu multa indrazneala, l-au transformat intr-o adevarata arta.
Povestea Iacarilor Acrobati are doua dimensiuni. Una personala, aceea a traseului initiatic pe care membrii grupului l-au parcurs de la descoperirea aspiratiilor legate de zbor pana la implinirea acestora. Cealalta dimensiune consta in descrierea motoarelor si a elicelor Yak-urilor 52 TW, avioanele de productie romaneasca pe care le piloteaza, dar si in descrierea maiestriei necesare zborului acrobatic in formatie. In plus, fotografiile realizate la spectacolele aviatice, care intregesc povestea, demonstreaza cat de spectaculoasa este arta acrobatiilor aeriene.
Fragment din cartea „Iacarii acrobati. Aripi romanesti” de Maria Cristina Tilica:
„In ziua de azi piloti cu o experienta totala de 250 de ore de zbor sunt angajati de companii aeriene si zboara cu pasageri. Pe vremuri ajungeai la transport de pasageri numai daca aveai cateva sute de ore de zbor in calitate de comandant pe avioane utilitare sau sportive. Americanii s-au trezit si si-au modificat cerintele minime ca sa poti zbura ca pilot pe avioanele de pasageri: minimum 1500 de ore. Astept sa vad cand se vor trezi si europenii.
Parintii nu mi-au pus piedici atunci cand am ales pilotajul, dar nici nu m-au impins catre asta. Stiu ca, odata, am venit acasa, seara, dupa zbor. Eram in sufragerie, pe canapea, si m-a intrebat taica-miu cum a fost. I-am zis ca am facut ture (ture de pista) si nu prea imi ies aterizarile, dau bonturi. Fara sa se intoarca spre mine, a zis:
Esti la inceput, e normal sa dai bonturi. Pe masura ce o sa capeti experienta o sa iti iasa aterizarile asa cum vrei. Daca acum nu dai bonturi, cand o sa dai, cand o sa ai experienta?!
Astazi, ma uit la altii care sunt cum eram si eu la inceput! Le spun acelasi lucru!
Nu am superstitii, iar experienta m-a invatat sa respect regulile. Majoritatea pilotilor mai in varsta imi tot spuneau: Daca ai ocazia, mai tarziu, mergi la scoala de zbor pentru aviatia de transport pasageri.
Ii datorez asta fostului meu instructor, domnul Constantin Manolache.
Cum zburam noi acum, cu avioanele in formatie de acrobatie, este rezultatul tuturor lucrurilor pe care le-am invatat de-a lungul timpului. Am evoluat putin cate putin.
CeI mai important este sa le arati elevilor tai sau altor piloti ce greseli se pot face in meseria asta. Este mai important sa le arati ce pot gresi si cum pot sa faca accidente decat sa ii lauzi pentru ce a iesit bine in timpul zborului. Pana la un anumit nivel, inveti de la altii, dupa care depinde de tine sa te perfectionezi sau sa te plafonezi.
Cum depistezi un pilot nepregatit? La fel cum ii observi pe unii soferi de autobuz care bruscheaza franele, fac viraje puternice. Uneori poti sa iti dai seama doar dupa lumina din ochii lor. La orice zbor e important sa anticipezi, inclusiv la cel de linie. E foarte important sa anticipezi, sa le spui pasagerilor ca urmeaza turbulente… Altfel reactioneaza oamenii cand sunt avertizati. Pasagerii nu au alta sansa decat sa aiba incredere in echipaj. Daca ei vad ca echipajul anticipeaza, atunci sunt mai linistiti. Turbulentele in timpul unui zbor sunt ca la masina. Daca drumul e drept, masina nu tremura, daca nu… tremura. Toata aviatia este construita astfel, se bazeaza pe maturitatea pilotilor.”
Codul cartii: CVE978-606-588-958-3
