Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu

In jurul anului 735 i.d.Hr., o coalitie de doua armate ameninta cetatea sfanta a Ierusalimului cautand sa inlature dinastia davidica. In fata acestui pericol iminent, Ahaz, regele lui Iuda, este cuprins de o mare neliniste. Profetul Isaia vine atunci si-i anunta aceasta profetie: „Iata, alma? va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel” (Is. 7,14).
Care este sensul acestui cuvant alma?? Este vorba de o „fecioara”, asa cum l-au inteles inca din vechime traducatorii Septuagintei redandu-l in greaca cu parthenos – ceea ce a permis apoi Evangheliei dupa Matei sa aplice aceasta profetie nasterii feciorelnice a lui Iisus Hristos (cf. Mt. 1,23) –, sau de o „fata tanara”, dupa cum sustin majoritatea exegetilor protestanti?
Referitor la traducerea acestui termen ebraic s-au scris, fara indoiala, mai multe comentarii decat la oricare alt verset din Vechiul Testament. Studiul semantic al acestui cuvant, analiza exegetico-lingvistica a textului biblic si traducerea comentariilor ebraice, putin cunoscute si uneori inedite, ofera un argument important in favoarea traducerii sale cu „fecioara”, conform interpretarii mesianice a profetiei lui Isaia de catre Septuaginta si Evanghelia dupa Matei, reluata apoi de Sfintii Parinti si intreaga traditie a Bisericii.
Fragment din cartea „Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu” de Cristophe Rico
„Pentru a putea fi inteleasa de un cititor profan, aceasta judicioasa remarca a lui Menahem Banitt impune cateva clarificari referitoare la interpretarea pe care o da versetului 55 rabinul din Troyes si la sursele de unde a putut sa se informeze. In comentariul sau la cartea Facerea, Rasi constata dificultatea acestui verset. Cererea familiei Rebecai ofera, intr-adevar, o alternativa in care al doilea termen se dovedeste a fi mult mai exigent decat primul. Or, este mai degraba in sens invers ca cererea lor trebuia sa fie prezentata. Ar fi fost mult mai natural de fapt ca familia Rebecai sa ceara slugii lui Avraam ca ea sa mai ramana cu ei „zece [zile], sau cel putin doua sau trei zile”. Rabinul din Troyes rezolva dificultatea sprijinindu-se pe un text din Leviticul (cf. Lev. 25,29), unde cuvantul yamim reia pe cel de senat, care precede si ofera astfel aceeasi semnificatie. Pe baza acestui fapt, Rasi intelege ca rudele Rebecai l-au rugat pe servitorul lui Avraam sa o lase pe tanara fata la ei timp de un an (yamim avand potrivit lui acest sens in versetul 55), cel putin pentru zece luni. Si exegetul askenaz conclude ca „in acest fel se lasa unei fecioare (btwlh) timpul necesar sa-si pregateasca bijuteriile pentru podoaba sa de mireasa”.”