O aruncare de Zaruri este un algoritm al mantuirii pur literare, fara sprijinul niciunei transcendente. Daca in Igitur, poetul jucat, performat, asumat de catre Mallarmé pana la urma ezita si nu arunca zarurile, in Aruncare el se arunca, decide, intrerupe ezitarea, se incredinteaza finit Hazardului infinit. Va reusi, nu va reusi, nu se stie, nu este sigur. Poate, daca, spune Poemul, care incepe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formula din textele de matematica: fie ca. Nimic nu e sigur, de-asta singura sansa e sa ne resorbim in marea Hazardului, sa devenim una cu magma de posibilitati ale epocii, cu atat mai mult atunci cand o agita furtuna, amestecand amplificat, cosmic, zarurile.
