Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. – Calin Vlasie
Brindusa Doca (n. la 4 iunie 1966, in Onesti, jud. Bacau) este absolventa a Institutului Politehnic din Oradea, Facultatea de Electromecanica. Ulterior, urmeaza un curs postuniversitar de Biblioteconomie si stiinta informarii la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Este bibliotecara la Biblioteca Universitatii din Oradea din anul 2005. A publicat poezie in revistele Literatura de azi si Conta. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
Titlul volumului Brindusei Doca – banal, pentru ca imprumutat de la filmul clasic al lui Andrei Blaier – induce in eroare: daca exista aici natura, ea este, in cel mai bun caz, una interioara, «florile» din «ilustrate» fiind, evident, emotiile si sentimentele autoarei.
Sugestia este una de prospetime, de pictura executata sur le vif, cand, in realitate, sinceritatea artistica e doar un efect al stilului poetic direct, despodobit si fara multe referinte culturale. O anumita monotonie si previzibilitate se transforma, de la un moment dat incolo, intr-o conventie a volumului, care nu-si propune sa atinga mari altitudini catarctice, ci sa invaluie cititorul intr-un discurs egal, masurat si echilibrat. Tristetea si amaraciunea pigmenteaza reflexivitatea, ceea ce ar putea constitui, in viitor, un teritoriu al Brindusei Doca. – Razvan Voncu
Brindusa Doca (n. la 4 iunie 1966, in Onesti, jud. Bacau) este absolventa a Institutului Politehnic din Oradea, Facultatea de Electromecanica. Ulterior, urmeaza un curs postuniversitar de Biblioteconomie si stiinta informarii la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Este bibliotecara la Biblioteca Universitatii din Oradea din anul 2005. A publicat poezie in revistele Literatura de azi si Conta. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
Titlul volumului Brindusei Doca – banal, pentru ca imprumutat de la filmul clasic al lui Andrei Blaier – induce in eroare: daca exista aici natura, ea este, in cel mai bun caz, una interioara, «florile» din «ilustrate» fiind, evident, emotiile si sentimentele autoarei.
Sugestia este una de prospetime, de pictura executata sur le vif, cand, in realitate, sinceritatea artistica e doar un efect al stilului poetic direct, despodobit si fara multe referinte culturale. O anumita monotonie si previzibilitate se transforma, de la un moment dat incolo, intr-o conventie a volumului, care nu-si propune sa atinga mari altitudini catarctice, ci sa invaluie cititorul intr-un discurs egal, masurat si echilibrat. Tristetea si amaraciunea pigmenteaza reflexivitatea, ceea ce ar putea constitui, in viitor, un teritoriu al Brindusei Doca. – Razvan Voncu
Fragment din cartea „Ilustrate cu flori de camp” de Brindusa Doca
„despre viitor cu indiferenta
m-am ingropat de vie
sub un val de indiferenta
din care am sa ies cand
voi fi atat de batrana incat
voi purta pantofiori aurii
si o palariuta de paie
impodobita cu hortensii
iar pasarile vor cadea fulgerate
pentru a putea muri la picioarele mele.
diamantul ascuns in zgura
e ora aceea din noapte
in care pamantul
e aspru
prin vantul negru si greu
vaietul pisicilor
smulge obloanele de la geam
ma strecor printre crengi uscate
si zile pierdute
ma ridic pe varful picioarelor
intre noi
doua ferestre vii.”
Codul cartii: PAR978-973-47-2414-7
