Sunt cetateanul nestiut. Ma ploua caisi prin vant. Data de nastere n-o stiu, dar mi-o banuiesc, aproape cu exactitate, copiii mei nenascuti. Lor le duc dorul, lor si parintilor furibunzi, care n-au avut zile sa-i nasca. Pruncii isi cer dreptatea din ceruri, cu bice si scorbaciuri.
Nu am vreo denumire anume, puteti sa-mi ziceti oricum, vantul far de stapan, cretina cu-n singur plaman. Neaerisita ca beciurile dospite in mucegai. Sunt eu, nu-ti sunt, ierburi decopertand acoperisuri de case, de ape, de un ilustru submarin, turcoaze prabusite printre cristaluri si irisi, si pleoape.
E ingerul ce harpa si-a strunit
cand pasul ti l-ai priponit.
Si versul ti l-ai pierdut pe drum,
e ingerul far de stapan.
L-am agatat in cui aseara,
a amutit, tembel, si isterizand apatic.
Doar ranjetul mai lumina
cuiul deasupra sa
Din aripi isi facuse bice,
din pumni otel inversunat.
Funesta naluca cantand
un drum catre rai mai bland.
Doar timpul masurat de ceas
mai spune de al tau pas.
Codul cartii: LET978-606-071-422-4
