In afara de moarte, nicio cicatrice nu este de netrait cu ea. Traiesc oameni mutilati. Si nu intotdeauna este din cauza lor. Uneori asa e viata. In dragostea aia unica, atunci cand nu-ti mai apartii, riscul e maxim. In dragostea aceea unica, in orice moment amputarea este posibila. Si nu exista protectie. Daca vrei sa nu suferi, nu traiesti cu adevarat. fragment din Dogmatica fericirii, a doua carte din Imperativele adolescentei
Pe cruce scrie anul nasterii si anul mortii. Nu scrie nici data primei angajari, nici data primului imobil achizitionat, nici data cand ti-ai luat prima masina sau data cand te-ai indragostit prima data. Nasterea moartea, ce e intre se intipareste in suflet si cu ele pleci mai departe in taina. fragment din Disperarea de a fi, a treia carte din Imperativele adolescentei
Volumul Imperativele adolescentei reuneste primele trei carti ale lui Chris Simion, scrise in perioada liceului,1994-1996.
„Mama nu suporta deranjul. Daca apare o scama pe covor e deranj si imi declara razboi. Daca s-au incurcat ciucurii este o tragedie. Cand cuvertura de pe canapea a facut o cuta…mormaie. Cand deschide usa camerei mele, o-nchide in cateva secunde hotarat, o zguduie. Inteleg din asta ca nu i-a convenit ceva. Fie cotoarele de mar de pe birou, fie hainele imprastiate prin camera, fie cartile lasate pe unde mi-a venit. Nu vad sensul pentru care sa fac ordine fiindca trebuie sa fac ordine. Am dreptul la dezordine. Imi place. Ma face sa ma simt libera. Mi-o asum. In afara de asta nu o inteleg atunci cand imi spune ca nu gaseste nimic la mine in camera. Eu gasesc orice. Si cred ca asta e mult mai important. Nici in bucatarie nu ne intelegem, pentru ca las vasele murdare in chiuveta si plec. Sa le spele altcineva. Cred ca este o varsta la care toti facem asta. La 14 ani haosul este starea fireasca.
*
Mi-am castigat increderea acum cateva saptamani, in momentul in care mi-am tapetat cele trei usi de la camera cu afise cu Iron Maiden, mama le-a vazut si mi le-a dat jos. Seara le-am lipit din nou. A doua zi cat eu am fost la scoala, ea le-a dat din nou jos. Eu seara le-am lipit la loc. Vazand ca nu are cu cine sa se puna, a cedat. Asa am fost chit. Intre tablourile familiei care mie nu imi starnesc nicio emotie, dar imi ocupa peretii… afisele cu toti membrii trupei sau cu mascota Eddie valoreaza cat viata mea.”
Codul cartii: TRE978-606-40-0300-3
