O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce sint viata, boala si moartea. O intreprindere la care nu s-ar fi angajat daca nu ar fi avut ghinion caci boala este un mare ghinion, care l-a adus in situatia de a patrunde intr-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar si in paralel cu autoanaliza lui, a incercat sa-l vada, sa-l descifreze cu ochii observatorului social, evidentiind relatii dictate de statutul celui spitalizat, de reactiile sale, dar si de mecanismele de aparare ale lui si ale celor care-l inconjoara, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinta. Aceasta carte, care ne priveste pe fiecare dintre noi, este scrisa de cineva care s-a uitat fix si incapatinat in ochii vietii si, plecindu-se elegant in fata misterelor ei, aduce un minunat omagiu conditiei umane. (Aurora Liiceanu)
