Culorile ce se nasc deocamdata din cuvinte sunt de un sepia dulceag, semn ca lucrurile s-au petrecut demult, si-au pierdut contururile aspre, adevarate, devenind incerte, incetosate, paleo-realiste. Asadar atentie, oameni buni in aceasta scriere de frontiera doar un exercitiu minor, o neinsemnata provocare postmodernista se intrepatrund, de-a valma si aiurea, genurile si stilurile, vremurile si timpii, geografiile si singuratatile. Actiunea topaie ghidus si obraznic din mit in reportaj, din prezent in trecut, din realitatea riguroasa a unui jurnal (diarism se zice!) in jocul vesel si indisciplinat al fictiunii.
