Slavici publica, in 1921, inchisorile mele, in care evoca viata petrecuta in temnita de la Vat in 1888 – 1889 si in temnitele prin care trece intre 1916 si 1920. Viata in temnita de la Vat are consecinte dintre cele mai importante si cu deosebire asupra sanatatii sale. Slavici se descrie, ca personaj, cu destula detasare, ceea ce nu trebuie trecut cu vederea. Stapanirea maghiara urmarea prin aruncarea luptatorilor politici in temnita sa-i compromita in ochii maselor. Se intelege ca numai aceasta nu se intampla, dar multi nu mai erau in stare, la iesirea din temnita, sa reintre in lupta.
inchisorile mele este compusa, ca si Fapta omeneasca, sub forma de scrisori, de asta data adresate unui prieten din alta lume, poate Eminescu. Cele doua lucrari sunt inrudite si prin caracterul de confesiune. Dar intre o confesiune si alta exista mari deosebiri. Caci daca in Fapta omeneasca Slavici evoca imprejurarile in care s-a format ca luptator politic, in inchisorile mele infatiseaza insasi lupta sa, indeosebi politica, si care, prin idealurile urmarite, nu indreptatea aruncarea in temnita. Aceasta explica de ce confesiunea din inchisorile mele capata un caracter explicativ. Scrisorile sunt polemice, ca si celelalte amintiri, dar mai pronuntat critice la adresa realitatilor social-politice ale vremii. Dimitrie Vatamaniuc
