Incredibil. Iubesc

INCREDIBIL. IUBESC este capatul a 36 de ani de traire, experienta si analiza personala asupra celei mai importante forte care defineste umanitatea… iubirea. Initial nu mi-am propus sa scriu intr-un mod programat. Cartea s-a nascut firesc, am simtit nevoia sa spun anumite lucruri… si le-am spus cu responsabilitate, gandindu-ma mereu la public, la oameni, la intimitatea si initimitatile fiecaruia dintre noi. Anul trecut am postat on-line cateva poezii iar mesajele puternice de incurajare m-au facut sa ma gandesc serios la tiparire. Tot anul trecut propunerea de a publica, venita din partea LIBRIS Editorial, m-a determinat definitiv sa-mi asum aparitia volumului. Le multumesc pe aceasta cale pentru intreg profesionalismul. Multumesc totodata celor care m-au incurajat, sustinut si in mod special, in egala masura, domnului Virgil Onita, doamnei Dana Anghelescu, echipei LIBRIS Editorial, scriitorului si criticului literar Aurel Pantea, scriitorului Doru Munteanu, artistului Nicu Alifantis, doamnei Anca Iacob si tatalui meu! 
– Silvan Stancel, 22 februarie 2015, Alba Iulia
Silvan Stancel, cu aceasta carte, dovedeste ca are energia proaspata a cautarii „tu”-ului, fireste acest „tu” se adevereste a fi insasi feminitatea. Poemele lui Silvan sunt tot atitea definitii ale unor realitati emotionale in care rasar chipuri ale unui erotism subjugat, voluptuos, de o feminitate care, pe masura ce se intrupeaza in poem, lasa sa se intrevada si chipul indragostitului. Declicul liric al fiecarui poem din aceasta carte este insusi rezultatul faptului de a iubi. Poemele lui Silvan Stancel se situeaza, ca tonalitate, intre elegie si romanta. Infatigabila cintare a feminitatii conduce spiritul poetic si spre alte teritorii ale realului, oferind, uneori, cititorului imagini cu accente de verset. Ii dorim succes deplin poetului Silvan Stancel. – Aurel Pantea
 
Fragment din cartea „Incredibil. Iubesc” de Silvan Stancel
„DESTIN
Oare cum sa te ating?
Oare cum sa nu te sparg?
Oare cum sa nu te rup
De tine, de lumea ta?
Oare cum sa ramai tot asa?
Oare cum sa-mi mai zambesti,
Dupa ce ma cunosti.
Eu sunt durerea.
Durerea ta.
Plansul tau.
Destinul tau.
Eu sunt timpul tau.
Eu sunt ceea ce ti-ai dorit.
Eu sunt ceea ce ai simtit.
Eu sunt ceea ce esti tu singura,
fara Noi.
Eu sunt fructul interzis.
Eu sunt ceea ce nu trebuia sa cunosti.
Eu sunt marul.
DA
Saruta-ma acum!
Maine nu exista.
Gandul.
Regretul.
Regretul esti tu.
Tu esti sarutul nenascut.
Tu esti lacrima nenasterii sarutului.
Tu esti lacrima nenasterii.
Tu esti lacrima mea.
Tu esti!
Te iubesc!
Eu sunt gandul.
Eu sunt sarutul de ieri.
Ieri era.
Azi gandul.
Maine vreau.
Este doar ce este.”