E mult de atunci. Uneori mi se pare ca Dumnezeu inca mai ciopleste chipul zilelor care s-au dus si din care pastrez in minte, deopotriva, bucurie si suferinta. Publicasem doua sau trei volume de povestiri si ardea carnea pe mine de a intra in randul romancierilor. (Anton Pavlovici Cehov n-a suferit de boala asta si totusi va fi prezent in veacul veacurilor pe noptiera cititorilor. La fel ca si I.L. Caragiale.) Materia incorporata in roman se afla la loc sigur, in inima si sufletul meu, primita gratis de la viata, din amintirile parintilor si ale batranilor satului meu, iar eroul principal, Che Andrei, om vesel, indatoritor, calare pe spinarea durerii, locuia gard in gard cu noi (a murit la vreo zece ani dupa aparitia romanului meu, pe care l-a purtat multa vreme in buzunar)…
Fanus NEAGU,
Cum am scris ingerul a strigat
