Ingerul muntelui rosu

Persida Rugu, o poeta cu o voce distincta, sigura, consistenta, se remarca printr-o creatie literara egala cu sine in timp, printr-o poezie hieratica, oraculara, imnica. Volumele sale de versuri sunt proiectii ale unui Delphi atemporal in fata intamplarilor unei lumi mai degraba imaginate. Ipostaza oraculara se multiplica din spatele vocii diferitelor Pythii. In poeme, alteritatea si mastile multiple, sub care chipul de carne se ascunde in rasfrangerea din adancimea paginii, sunt omniprezente. Intregul volum poate fi inteles, in acest sens, ca o suma de emisii diferite, intr-o mare intamplare a fiintei in versuri. Registrele succesive ale Persidei Rugu in emisia intregii sale creatii se regasesc si in acest volum. Transparentizarea cadrului si luminarea sporadica, la fel ca in abisalele scufundari spre intalnirea cu sine in ipostaze de fiinte ale adancului, este de asemenea prezenta, cum prezenta este si sugestivitatea lirica a parcursului sufletesc, developat in pagini ca peisaj interior. Tonalitatea e insa inconfundabila. O confesiune fara intentia confesarii, o confesiune dincolo de propria vointa, printr-un limbaj ce excede obisnuitul propriilor expuneri lirice, o aduce pe poeta intr-o noua lumina, a poemelor dematerializate, patrunzand dincolo de pagini, revarsandu-se in raul fara de nume al marii poezii. – Adrian Lesenciuc