Unele carti au un destin de-a dreptul bizar: la publicare devin instantaneu faimoase, nu sunt complet uitate niciodata, dar dispar pentru o lunga perioada de timp, nu ajung in programa scolara si nici nu au parte de ecranizari de succes, iar in cele din urma, cand reapar, cheia textului e de fiecare data alta si de fiecare data pare ca e cea buna. Iar daca subiectul unei astfel de carti este povestea unui contabil care naufragiaza impreuna cu patru femei pe o insula paradisiaca, lucrurile devin cu mult mai interesante, in special pentru ca ceea ce incepe ca un banc nu se termina cu o poanta; se transforma intr-o natiune.
Toma Sava
Trandavia si indestularea au trezit in mine pofta de femeie. Incepand sa ne obisnuim unul cu celalalt, le-am convins pe cele doua slujnice sa ma lase in patul lor, ceea ce la inceput am facut in taina, dar mai apoi, obiceiul luand locul rusinii (pe insula fiind doar noi), am facut-o mai pe sleau, lasandu-ne prada poftelor trupesti. Mai apoi, fata jupanului meu a vrut si ea sa faca ceea ce faceam noi trei. Adevarul este ca erau toate femei frumoase, cu forme pline (fiind bine hranite) si aratau tare bine cand erau imbracate. Henry Neville
