O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se intalnesc si se infrunta.
Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu? Aceasta e intrebarea. Raspunsul e de cautat in insemnarile care, desi par legate de o zi sau de alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
Din intalnirea celor doua personaje cu cititorul – si el un necunoscut – ia nastere imprevizibilul acestor pagini. Din forta lor confesiva – tensiunea lor.
Daca ati apucat candva sa deschideti usa interzisa, urmarea este ca aveti acum, iata, o intalnire cu un necunoscut.
Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu? Aceasta e intrebarea. Raspunsul e de cautat in insemnarile care, desi par legate de o zi sau de alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
Din intalnirea celor doua personaje cu cititorul – si el un necunoscut – ia nastere imprevizibilul acestor pagini. Din forta lor confesiva – tensiunea lor.
Daca ati apucat candva sa deschideti usa interzisa, urmarea este ca aveti acum, iata, o intalnire cu un necunoscut.
GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de literatura personala din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.
Fragment din cartea „Intalnire cu un necunoscut” Gabriel Liiceanu
„Mi se pare uneori ca viata e prea vasta si prea impovaratoare pentru un simplu individ. Ca sa-i faci fata trebuie intr-un anume fel sa o eviti, sa te ascunzi de ea intr-un pliu al vietii.
Am fost confundat, in anii din urma – pe strada, la piata, in magazine cu Plesu, Paler, Manolescu. Ceea ce inseamna ca oamenii nu ne percep primordial fizic (nu semanam nici unul cu nici unul), ci la gramada”, pe baza unui anumit tip de discurs sau, si mai larg, aia, intelectualii care vorbesc la televizor”. In virtutea unei imagini globale si difuze. Diferentele dintre noi – care pentru noi sunt esentiale, iar neperceperea lor, de-a dreptul jignitoare – pentru ei nu exista.
Ce lectie minunata de umilinta! Ce bine, pentru paranoicii potentiali care suntem, sa fim luati – cu burtile noastre, cu cheliile noastre, cu barbile noastre (negre sau carunte), cu sepcutele sau palariile noastre, cu pantofii nostri Clarks sau Gucci, cu fularele noastre aruncate nonsalant peste umar, cu grimasele noastre, cu pretiozitatile noastre, cu fumurile noastre ( toate inconfundabile, nu?) – drept altii! Caci, daca suntem inconfundabili, nu pentru ei suntem si nu asa.”
Codul cartii: HUM978-973-50-5377-2
