Citeste si interviul acordat blogului Libris: http://blog.libris.ro/2017/05/09/cristian-muntenu/
Dintre toate indeletnicirii preotului, la vremea slujirii sale, predica este, de departe, cea care-l expune cel mai mult. Oamenilor le place sa asculte cuvinte frumoase, vii, adevarate, cuvinte cu putere multa. Te zbati, te aduni si cauti sa te prezinti cat mai bine dinaintea oamenilor. Pentru ca ii iubesti si pentru ca intelegi ca au nevoie de tine ca e un prieten. Un prieten informat, constant in afirmarea credintei, marcat pozitiv de inteligenta vorbirii. Destins, in ciuda oboselii. Luminos, in ciuda propriilor trairi, nu toate bucuroase.
Fara sa vreau, l-am descris pe Parintele Cristian Muntean. Vocea din mijllocul cetatii care face cetatea Brasovului sa se bucure de Ortodoxie, alaturi de colegii sai, mai varstnici ori mai tineri, marcati si ei de licarul din cuvintele Parintelui.
Textele pe care le veti parcurge sunt texte rostite.
Sunt bucurii nascute la amvon, cum ii sade bine unei predici. Parte carte, parte Duh. jumatati impachetate, unitar, in zambetul destins al bucuriei. Cautand sa rostuie cuvintele Scripturii, predicile acestea se lamuresc si se cresc unele din altele. Asemenea unui organism viu, asemenea Bisericii. Pentru ca predica Bisericii nu este facuta doar sa impresioneze, ci sa schimbe vieti. Iar predica Parintelui Cristian reuseste sa faca aceasta.
Legati unul de altul printr-o prietenie veche, constat de fiecare data ca Parintele Cristian te reimprieteneste cu el si cu Dumnezeul cel Viu, Caruia-I vesteste Evanghelia. Pr. Conf. Constantin Necula
Fragment din lucrarea: Intelesuri ale Evangheliei de Cristian Muntean
” Bucuria de a-L urma pe Hristos nu inseamna o bucurie in care ne excludem din Biserica si ne excludem din stat; statul nu sunt politicienii, Biserica nu o fac doar episcopii si preotii, Biserica suntem toti; in aceasta Biserica sa stiti ca lucram toti. Ca nu ne simtim lucratori, este cu totul altceva, ca nu ne simtim apartinatori si nu avem aceasta atitudine crestina de a-i spune binelui-bine si raului-rau, de a-i spune omului cand greseste, nu ca sa-ti arati tu cat de tare esti si cat de destept esti in credinta, ci a-i spune omului adevarul in fata, asta e cu totul altceva. Pentru ca daca stam si-l gandim, si-l pritocim, s-ar putea sa fim si noi la fel de perversi ca altii care isi gandesc fiecare pas cu o tenacitate a raului formidabila, iesita din comun. De aceea cred ca Evanghelia de astazi ne propune ca mesaj spontaneitatea duhului.
Sa dea Dumnezeu ca astazi fiecare casa a noastra s-o simtim curatata si sfintita, sa ne simtim asezati in aceasta lucrare a acestui astazi; nu exista un maine. Nu stim care dintre noi mai prindem mainele; noi avem senzatia ca ne prinde pe toti, insa nu stim niciodata daca mainele acesta mai exista pentru noi.”
Dintre toate indeletnicirii preotului, la vremea slujirii sale, predica este, de departe, cea care-l expune cel mai mult. Oamenilor le place sa asculte cuvinte frumoase, vii, adevarate, cuvinte cu putere multa. Te zbati, te aduni si cauti sa te prezinti cat mai bine dinaintea oamenilor. Pentru ca ii iubesti si pentru ca intelegi ca au nevoie de tine ca e un prieten. Un prieten informat, constant in afirmarea credintei, marcat pozitiv de inteligenta vorbirii. Destins, in ciuda oboselii. Luminos, in ciuda propriilor trairi, nu toate bucuroase.
Fara sa vreau, l-am descris pe Parintele Cristian Muntean. Vocea din mijllocul cetatii care face cetatea Brasovului sa se bucure de Ortodoxie, alaturi de colegii sai, mai varstnici ori mai tineri, marcati si ei de licarul din cuvintele Parintelui.
Textele pe care le veti parcurge sunt texte rostite.
Sunt bucurii nascute la amvon, cum ii sade bine unei predici. Parte carte, parte Duh. jumatati impachetate, unitar, in zambetul destins al bucuriei. Cautand sa rostuie cuvintele Scripturii, predicile acestea se lamuresc si se cresc unele din altele. Asemenea unui organism viu, asemenea Bisericii. Pentru ca predica Bisericii nu este facuta doar sa impresioneze, ci sa schimbe vieti. Iar predica Parintelui Cristian reuseste sa faca aceasta.
Legati unul de altul printr-o prietenie veche, constat de fiecare data ca Parintele Cristian te reimprieteneste cu el si cu Dumnezeul cel Viu, Caruia-I vesteste Evanghelia. Pr. Conf. Constantin Necula
Fragment din lucrarea: Intelesuri ale Evangheliei de Cristian Muntean
” Bucuria de a-L urma pe Hristos nu inseamna o bucurie in care ne excludem din Biserica si ne excludem din stat; statul nu sunt politicienii, Biserica nu o fac doar episcopii si preotii, Biserica suntem toti; in aceasta Biserica sa stiti ca lucram toti. Ca nu ne simtim lucratori, este cu totul altceva, ca nu ne simtim apartinatori si nu avem aceasta atitudine crestina de a-i spune binelui-bine si raului-rau, de a-i spune omului cand greseste, nu ca sa-ti arati tu cat de tare esti si cat de destept esti in credinta, ci a-i spune omului adevarul in fata, asta e cu totul altceva. Pentru ca daca stam si-l gandim, si-l pritocim, s-ar putea sa fim si noi la fel de perversi ca altii care isi gandesc fiecare pas cu o tenacitate a raului formidabila, iesita din comun. De aceea cred ca Evanghelia de astazi ne propune ca mesaj spontaneitatea duhului.
Sa dea Dumnezeu ca astazi fiecare casa a noastra s-o simtim curatata si sfintita, sa ne simtim asezati in aceasta lucrare a acestui astazi; nu exista un maine. Nu stim care dintre noi mai prindem mainele; noi avem senzatia ca ne prinde pe toti, insa nu stim niciodata daca mainele acesta mai exista pentru noi.”
Codul cartii: AGN978-973-1941-50-9
