Inteligenta personala

Unii oameni sunt talentati in a percepe motivatiile prietenilor, familiei si ale colegilor de munca. Altii nu au aceasta abilitate. Autorul ne arata de ce se intampla asta si in ce mod unii dintre noi au dezvoltat o puternica inteligenta personala – capacitatea mentala pe care o folosim ca sa ne ghideze viata, pentru a ne intelege pe noi insine si pe ceilalti. Pornind de la cunoscute descoperiri stiintifice, el argumenteaza ca aceia care au un grad ridicat de inteligenta personala (deschisi la experientele lor interioare, curiosi despre ceilalti oameni si dornici sa se schimbe) sunt capabili sa-si anticipeze propriile dorinte si actiuni, sa prevada comportamentul altora si – folosind aceste informatii – sa se motiveze pe termen lung si sa ia decizii mai bune pentru viata lor. Inteligenta personala ne arata numeroasele moduri in care putem beneficia daca ne educam aceste abilitati.
O carte indispensabila pentru oricine vrea sa se descurce intr-o lume in care succesul depinde tot mai mult de interactiunile sociale. John D. Mayer este profesor de psihologie la Universitatea din New Hampshire si un inovator important in domeniul cercetarii inteligentei. Articole despre lucrarile sale au aparut in publicatiile The New York Times, Time, The Washington Post si The New Republic.

Fragment din cartea „Inteligenta personala” de John D. Mayer
„Detectam indicii cu privire la personalitate si din felul in care oamenii se comporta in situatii cum ar fi sa prezinte pe cineva, sa negocieze un contract sau sa-i viziteze pe membrii comunitatii. Cercetatorii simuleaza uneori astfel de intalniri sociale in laborator, pentru a studia indiciile pe care le folosesc oamenii in anumite situatii. La inceputul unui curs de psihologie”, de exemplu, 73 de studenti de la Universitatea din orasul german Mainz au intrat intr-o sala mare, cu birourile aliniate in siruri. In timp ce intrau pe usa, un asistent de cercetare ii inmana fiecarei persoane un loc desemnat in mod aleatoriu. Dupa ce studentii se asezau, persoanei din primul rand, din extrema dreapta, i se cerea sa se ridice in picioare, sa se duca la un punct marcat pe podea si sa ofere o scurta prezentare despre ea insasi, in timp ce era filmata. Filmarea era oprita, si toti studentii evaluau persoana, printre altele, din punctul de vedere al calitatii de lider si al autoritatii, al sentimentului de superioritate si autoindreptatire si, in cele din urma, in functie de cat de mult o placeau. Dupa aceea, fiecare persoana de pe rand schimba locul cu cea din dreapta, iar studentul/studenta care tocmai terminase ocupa locul gol din stanga. Dupa aceea, era prezentat un al doilea student, si intreaga procedura se repeta; cand se termina primul rand, cercetatorii se mutau la al doilea, si asa mai departe. Bine ati venit in lumea „evaluarilor personalitatii cu zero cunostinte”, scopul fiind intelegerea felului in care oamenii percep personalitatea celor pe care tocmai i-au intalnit – iar, uneori, si nivelul lor de exactitate si baza rationamentelor lor.
In acest caz, cercetatorii au fost interesati de o constatare aparent paradoxala – ca oamenilor le plac cu deosebire persoanele narcisiste mai mult decat le plac ceilalti oameni, atunci cand ii intalnesc prima oara. Acesta e lucrul pe care 1-au constatat cercetatorii aici: studentilor le-au placut mai ales colegii lor pe care i-au perceput (la fel cum s-au perceput si tintele insele) ca fiind mai indreptatiti decat altii (persoanele indreptatite indicasera in chestionar: „Insist sa obtin respectul care mi se datoreaza”). De fapt, studentii erau atrasi de colegii lor narcisisti care erau adesea imbracati ingrijit si la moda, aveau miscari fizice sigure de sine, expresii faciale fermecatoare si simtul umorului. Acest studiu si altele asemanatoare clarifica faptul ca oamenii sunt buni la judecarea caracteristicilor vizibile ale unei persoane- desi, in cazul acesta, preferinta lor pentru persoanele- tinta probabil ca nu era o idee atat de buna (preferinta pentru narcisisti scade atunci cand oamenii ajung sa-i cunoasca mai bine).”