Intoarcere la Salem are ca punct de plecare vizita pe care Helene Grimaud, aflata la Hamburg pentru un concert din Brahms, o face la un anticariat improbabil de pe o strada pustie dintr-un cartier portuar. Intrata acolo ca sa cheme un taxi, Helene observa citeva obiecte stranii si pleaca acasa cu un vraf de partituri. Nu mica ii este mirarea cind descopera in paginile amestecate un jurnal (sau sa fie text de fictiune?) al lui Johannes Brahms insusi. Pe firul aflarii adevarului despre paginile misterioase, nuvela fantastica se amesteca in biografie, iar intimplarile o vor purta pe Helene din Europa inapoi in Statele Unite, la Salem, unde infiintase un refugiu pentru lupi si unde isi reia lupta impotriva distrugerii naturii.
Multe se vor spune despre intoarcerea mea printre lupi; si toate vor fi inexacte. Pentru a afla adevarul, s-ar fi cuvenit sa fiu insotita cind am deschis usa acelui obscur magazin din Hamburg dar in seara aceea eram singura. Hotarisem sa-mi iau o pauza intre repetitii. Lucram la Concertul nr. 2 de Brahms si voiam sa-mi curat trupul de intreaga tensiune fizica a exercitiilor de claviatura pe care le impune aceasta opera cu complicatii ritmice nesfirsite, cu zbateri complexe intre acorduri masive si mari disonante, cu un scherzo impetuos o muzica furtunoasa. Brahms o crease ca sa exceada puterile feminine, asa incit aveam uneori impresia ca duc o lupta inversunata cu pianul si ca opera pare sa combata niste forte cosmice, intunecate, strabatute de filfiitul unor aripi deasupra unui ocean caruia ii simteam, chiar in acea clipa, mirosul greu, sarat si usor uleios. (Helene Grimaud)
