Romanul Intre zi si noapte (1942) atinge punctul cel mai adanc al sondajului psihologic pe care il intreprinde literatura Henriettei Y. Stahl. Ana Stavri, o tanara fata de o puritate interioara iesita din comun, se aseamana cu unele personaje feminine dostoievskiene (Aglaia Epantskin, Katia Ivanova). Ca ele, cauta cu o incordare sufleteasca supraumana desavarsirea morala in devotiuni supreme. Devenita prietena Zoei Vranceanu incearca sa o iubeasca dincolo de fapte si de complicatii, pentru a o ajuta. Experienta se dovedeste extraordinar de dura. Zoe e o fiinta stranie, de o frumusete aproape ireala, dar rece, paralizanta. O lipsa totala de apetenta pentru viata ii dicteaza comportarile derutante. Zoe a suferit un asemenea ultragiu din partea tatalui el, cand era copila, incat nu mai gaseste nicio energie pentru a trai si se drogheaza spre a putea suporta existenta. Romanul e istoria sacrificiilor Anei, care infrunta mediul dement si repulsiv din casa Vrancenilor, dezaprobarea parintilor si cunoscutilor, obstacolele materiale, riscul grav al procurarii stupefiantelor. Asistam astfel la insotirea tragica, obstinata a Zoei pe panta degringoladei ei fatale de catre eroina, cu un devotament dureros si absolut.
Ov. S. Crohmalniceanu
