Invitati la banchetul de-o viata

Si acum sa-ti povestesc o situatie reala, traita de mine. Abia fusesem numit director, eram foarte tanar, si m-a chemat ministrul sa-mi zica despre asteptarile lui de la mine. Pe culoar m-am intalnit cu unul dintre adjunctii sai, care avea vreo saizeci-saizeci si doi de ani. M-a oprit, ne-arn dat mana, iar el mi-a retinut mana intr-a lui, invaluindu-rna cu o privire plina de bunatate. Mi-a zis : „Draga Caius, de-ai sti tu cat de invidios sunt !” Am ramas blocat. El, ditamai somitatea, in timp ce eu abia fusesem promovat pe un post cu mult inferior. Nedumerirea mi se putea citi cu usurinta pe fata. „Dar de ce ? Cine sunteti dumneavoastra si cine sunt eu!” „Da, ai dreptate ! Cine mai, sunt eu ? Te invidiez, dragule, mi-a zis el cu tristete, pentru ca esti tanar !”