Prezenta istorie literara rastoarna imaginea curenta, probeaza ca la 1800 s-a scris literatura de nota 10 in limba romana nefrancizata inca, prin Alexandru Beldiman, Ion Deleanu, Alexandru Vacarescu si al patrulea picior al mesei, Samuil Micu, egali autorilor pe care istoria literara traditionala si scoala ii promoveaza pe locul 1.
Anii de dinainte de 1800 (in principal deceniul 10 al secolului 18) si imediat dupa aceea nu s-au bucurat de mari aprecieri estetice in istoriile literare, ba dimpotriva, din cauza a cinci lucruri: 1. lipsa editiilor edificatoare, interpretative, nerealizate nici dupa doua sute de ani, 2. datorita dezvoltarii fulminante a literaturii noastre cu o suta de fete incepand cu 1829, dezvoltare care a perturbat atentia de la ce s-a intamplat in literatura inainte de 1829, 3. urmare a frantuzirii limbii si a cacofoniei importate de la Paris, care au facut ca limba romana sa se indeparteze de standardele de dinainte de 1829, fixate mai ales in literatura religioasa, 4. dar si prin dezinteresul pentru segmentul de timp obiect al acestei lucrari, 5. ori chiar a carentei de gust/tiraniei educatiei poetice a unora dintre autorii de istorii literare.
Editia lui Florea Fugariu din 1969 a tiganiadei, editia lui Mircea Popa: Samuil Micu, Opera poetica, 2016, editiile sotilor Popa din Vasile Aron, la care adaug editia mea Alexandru Vacarescu, 2015, care modifica imaginea poetului si care nadajduiesc ca va modifica cu timpul perceptia istoricilor literari, constituie pasi inainte.
Dan Gradinaru este prozator si istoric literar, absolvent al Facultatilor de litere si drept, doctor in litere, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
