Vasile ARHIRE recidiveaza editorial proband aceleasi stiute virtuti ale condeiului gazetaresc, alaturi de seriozitatea si profesionalismul care l-au caracterizat din totdeauna. Aduna intre aceste doua coperti marturii unice, investigand cu rara tenacitate in lumea mirabilului a fost odata al fotbalului iesean. Ca si spectacolul teatral, cel fotbalistic are viata scurta; un meci revazut pe ecran, cu scorul deja stiut si cu vibratia trairilor tribunei stinsa, n-are cum atinge nici pe departe temperatura emotiei evenimentului petrecut in direct. Iar dincolo de dreptunghiul gazonului, in planul al doilea, mai deloc expus public, se petrec sumedenie de alte intamplari, repede si fireste blurate de uitare. Meciul ramane strafulgerarea exploziva de varf, dar viata cea adevarata a fotbalului este mult mai complexa decat s-ar crede, la fel de agitata pasional, si, in felul ei, tot o confruntare: a sportivului cu sine insusi, a gruparii cu virtutile si imperfectiunile fenomenului, a balansului dintre rigoare si intamplare, cu necesara implicare a valorilor eticii sportului. Amandoua planurile sunt generos luminate de aceasta carte-martor ce reinvie vibrant momente pasionale unice, reveland totodata ceea ce nu s-a banuit ca s-ar afla in spatele cortinei. Cunoastem destine, rechemam bucuria succeselor, retraim amarul infrangerii, participam din nou, intens afectiv, la derularea istoriilor din Copou relatate chiar de eroii lor. si sportul iesean, si publicul larg, meritau revelatoarea carte datorata lui Vasile Arhire.
MIRCEA RADU IACOBAN
