Creatia pentru pian solo reflecta tehnica instrumentala solida insusita de Jora ca elev al prestigioasei clase Robert Teichmuller. Cu toata fantezia armonica, scriitura pianistica se mentine in tiparele traditionale de sonata, suita, variatiuni sau preludiu: Sonata pentru pian op. 21 (1942), Vatiatiuni pe o tema de Schumann op. 22 (1943), 13 Preludii pentru pian op. 42 (1960), Sonatina pentru pian op. 44 (1961).
Invataturile adanci, sobre, primite la Leipzig, au ramas intiparite si compozitorul, pana la sfarsitul vietii, le va continua traditia. Originalitatea sa insa, privita in ansamblul ei muzical, este in linie ascendenta. (Ilinca Dumitrescu)
Predilectia pentru expresia miniaturala relationata cu o anume ideatica poetica, manifestata in lieduri, se remarca si in unele lucrari pentru pian. Suita Joujoux pour Ma Dame, op. 7 (1924) sau ciclurile de Poze si pozne, op. 25, 41, 48 (1948; 1959; 1963) contureaza imagini sonore vii, pline de dinamism: furtuna intr-un pahar cu apa, colier de perle fine, o oaste a lui Papuc, Grivei alergand dupa coada lui etc.
Parcurgerea catorva opus-uri dintre cele mai reprezentative, distantate in timp, poate ilustra evolutia limbajului armonic al compozitorului.
Cantata la Paris, Viena, apoi la Milano, suita Joujoux pour Ma Dame, op. 7 (1924), i-a adus pe atunci tanarului compozitor Jora un succes international incontestabil. In interpretarea lui Filip Lazar, Joujoux pour Ma Dame a starnit admiratia entuziasta a directorului prestigioasei edituri Universal-Edition din Viena, Emil Hertzka (In Herr Jora liegt ein grosser Kunstler, er interessiert mich fabelhaft – cf. scrisoarea lui Filip Lazar catre M. Jora, citat de Ilinca Dumitrescu, op.cit. pag. 168), care a si publicat-o in 1925, impreuna cu Mars evreiesc, op. 8 (1925).
