Editia aniversara la 30 de ani a Jurnalului de la Paltinis cuprinde textul original al primei aparitii, din anul 1983, si fragmentele de text excluse atunci de cenzura. Sectiunea „Anexe” cuprinde:
doua texte ale autorului legate de Jurnal ( Ce inseamna a fi european in Estul postbelic? si Dupa douazeci de ani)
reactiile cele mai importante care au aparut in presa culturala imediat dupa aparitia Jurnalului
…O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata. – Constantin Noica
doua texte ale autorului legate de Jurnal ( Ce inseamna a fi european in Estul postbelic? si Dupa douazeci de ani)
reactiile cele mai importante care au aparut in presa culturala imediat dupa aparitia Jurnalului
…O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata. – Constantin Noica
Mult iubite Domnule Noica,
Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra. Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc. Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna. De „despartit poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile. Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra… Gabriel. – Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982
Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultura e a sta intr-un picior. In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang. Acesta e raportul. – Constantin Noica , Jurnal de idei
Asist cu bucurie la „despartirea” lui Gabriel de mine. O grabesc chiar. Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu… – Constantin Noica, Jurnal de idei
Codul cartii: HUM978-973-50-5872-2
