Editie ingrijita, introducere si note de Andrei Pippidi
O opera in care atitudinea morala si loialitatea joaca un rol asa de mare poate parea invechita multor oameni de azi. Solidaritatea nationala pe care N. Iorga a predicat-o necontenit a ramas o formula conventionala, repetata la festivitati, in timp ce o faramiteaza imbranceala partidelor si a intereselor personale.
Se publica astazi pentru prima oara caietele XX-XXII, care intregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seara inainte de sfarsitul in fata unui pluton de executie improvizat. Existenta acestui material inedit a fost complet necunoscuta publicului, chiar istoricilor preocupati de biografia invatatului sau de ilustrarea activitatii politice din ultimii ani de pace inainte ca tara sa fie absorbita de-al Doilea Razboi Mondial. Cititorii partii precedente a jurnalului vor gasi detalii despre cum a evoluat situatia si despre regimul acelor ani, cu care Iorga a colaborat, dar il vor recunoaste si pe el insusi, chiar daca unele aspecte nemultumire coroziva, resentiment, vanitate care i-au influentat relatiile personale apar aici intr-o lumina mai puternica. Andrei Pippidi
Am luptat contra dictaturei si n-am facut cardasie cu ea. Voiu lupta si de azi inainte contra ei. Sunt ferm convins ca viitorul Statului roman nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adequate Statului roman. Le poate imprima cine cunoaste profund istoria acestui neam nenorocit.
De viitorul Romaniei nu desperez. A trecut ea si prin altfel de zile decat acestea. Este un mister al dainuirii noastre peste tot raul ce vreau sa ni-l faca altii, pentru acela pe care din orbirea noastra ni-l facem singuri.
Fotografia de pe coperta: N. Iorga in 1938
NICOLAE IORGA (18711940), istoric, om de stat, ziarist, dramaturg si poet, s-a nascut la Botosani, a studiat la universitatile din Iasi, Berlin si Paris. in 1894 a castigat prin concurs la Universitatea din Bucuresti Catedra de istorie universala medievala si moderna, pe care a detinut-o pana in 1940. si-a dovedit de timpuriu formidabila putere de cercetare ca editor de documente privind istoria romanilor, cand aceasta era doar partial cunoscuta. Predand la o universitate noua, intr-o tara care-si dobandise de curand independenta, si apartinand unei natiuni care nu-si indeplinise inca unitatea nationala, Iorga s-a simtit chemat la conducerea vietii academice, precum si la rolurile de reformator al societatii romanesti si de lider politic. A creat trei reviste istorice, carora le-a furnizat material cu regularitate, a sustinut mai multe reviste literare, a condus un ziar timp de 33 de ani, a intemeiat trei institute, si-a asumat sarcina de a proteja monumentele istorice ale tarii sale si a intreprins o reforma a educatiei atunci cand a fost prim-ministru (1931-1932).
Opere principale: Acte si fragmente cu privire la istoria romanilor, 3 vol. (Bucuresti, 1895-1897); Notes et extraits pour servir à l’histoire des croisades au XVe siècle (Paris, 1899-1902; Bucuresti, 1915-1916); Studii si documente cu privire la istoria romanilor, 31 vol. (Bucuresti, 1901-1916); Istoria romanilor in chipuri si icoane, 3 vol. (Bucuresti, 1905-1906); Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. (Gotha, 1908-1913); Histoire des Etats balkaniques (Paris, 1925); Essai de synthèse de l’histoire de l’humanité, 4 vol. (Paris, 1926-1929); Generalitati cu privire la studiile istorice (Bucuresti, 1933); Idei asupra problemelor actuale (Bucuresti, 1934); Histoire de la vie byzantine, 3 vol. (Bucarest, 1934); O viata de om asa cum a fost, 3 vol. (Bucuresti, 1934); Istoria romanilor, 10 vol. (Bucuresti, 1936-1939).
