Avem in aceste prime jurnale non-intime, cum le numeste Denis de Rougemont, un autor care se cauta pe sine confruntandu-se cu lumea de la sfarsitul deceniului trei al secolului trecut. O lume tihnita inca, lipsita de convulsii si de derapaje, care nu face parca decat sa-l trimita inapoi, spre explorarea propriei interioritati, pentru a afla acel glas unic ce-i apartine numai lui. Jurnalul de fata este de aceea un discurs de o autenticitate rar intalnita, care respinge deopotriva atitudinea caldicica si excesul in expresie, discurs echilibrat ce-l va caracteriza intotdeauna pe intemeietorul filozofiei personaliste.
