Un calendar liric ne ofera poeta Iulia Dragomir cu acest volum. Poezia ei marcheaza (ano)timpurile geografice si sufletesti, surprinzandu-le freamatul si tensiunile trecerii dintr-unul in altul. Leacul pentru pustiu este oaza, sau cel mai firav fir de apa. Asta cauta poezia ei, „apa dupa care nu mai insetezi. E totul atat de simplu! / E sau nu e. Te impinge dincolo de esenta miscarii / cu toate fricile camuflate in departari, / cu tot orgoliul verii pentru infloririle sarutate de soare. / Trecem prin anotimpuri, vesnic datori cu o innoire daruitoare de sens, / fideli, infideli vietii, Adevarului, luminii din noi”. Este o poezie picturala, atenta la detaliu, un lirism al sensibilitatii vulnerate de frumusete, dar si dinamizata de un zgomot de fond al trecerii tuturor lucrurilor care par ca se mangaie unul pe altul, o poezie care reabiliteaza sensibilitatea. „Toamna se intinde pe suflet ca mierea pe paine”! – Christian Craciun
Codul cartii: EIK978-606-49-0008-1
