Leii Siciliei

Din momentul in care ajunge la Palermo, in 1799, familia Florio nu se mai uita inapoi si decide sa ajunga deasupra tuturor, cat mai bogata si cat mai puternica. Si reuseste: in scurt timp, ambitiosi si motivati, fratii Paolo si Ignazio isi transforma pravalia de condimente in cea mai buna din oras, apoi incep sa cumpere case si terenuri de la nobilii din Palermo si isi pornesc propria companie de navigatie. Iar cand Vincenzo, fiul lui Paolo, preia conducerea familiei, ascensiunea continua gratie unui vin de calitate inferioara care se transforma intr-un nectar regesc. Totusi, pentru oamenii din Palermo, ei raman niste „straini“, al caror sange „pute de sudoare“. Barbati exceptionali, dar fragili, cei din familia Florio au nevoie de femei exceptionale: femei ca Giuseppina, care sacrifica totul, sau Giulia, tanara milaneza care intra tumultuos in viata lui Vincenzo.

In locul acesta, pana si aerul este putred. Intregul oras e mizerabil – observa acest lucru dintr-o singura privire. Palermo este un loc imund. Mergand in fata, nepoata ei rade zgomotos si face piruete. «Cum poate oare sa fie atat de fericita?», se gandeste ea cu amaraciune, tarandu-si picioarele pe trotuarul murdar. «Pe de alta parte, da, e adevarat: nu avea nimic, deci nu a pierdut nimic. Vittoria nu are decat de castigat». Intr-adevar, copila isi imagineaza viitorul si viseaza; viseaza ca a incetat sa mai fie un orfan oarecare, acceptat din mila. Isi imagineaza ca are ceva economii, poate chiar si un sot cu care sa nu se inrudeasca nici pe departe. Si libertate: mai multa libertate decat cea care i-ar fi fost sortita in satucul ei stramt, prins intre munti si mare.