Catre cititorii nostri
in Razboi si pace exista un personaj episodic, diplomatul Bilibin, admirat, dar si temut pentru vorbele sale de duh, deseori veninoase. El ii relateaza printului Andrei desfasurarea campaniei din 1807, cu bataliile de la Eylau si Friedland, in urma carora se va incheia pacea de la Tilsit intre Rusia si Franta, in avantajul celei din urma. Cu umor amar si muscator, Bilibin descrie modul in care generalii rivali Barclay de Tolly si Benigsen isi puneau piedici unul altuia, facandu-i, fara sa vrea, un serviciu lui Napoleon. Scrisorile generalului Averescu catre Regele Ferdinand si Regina Maria, scrise in timpul Marelui Razboi (nuse stia pe atunci ca avea sa ramana ca Primul Razboi Mondial) arata aceleasi dificultati de cooperare. Dezvaluie disensiunile dintre politicieni si militari, respectiv rivalitatile dintre generali. Adrian Cioroianu se refera si el la aceste aspecte, dar aduce lucrurile la zi, aratand modul in care trecutul ne poate ajuta sa intelegem ceea ce traim azi. Historia ramane mereu magistra vitæ. Vera Molea a studiat viata teatrala din timpul Marelui Razboi, atat in Bucurestiul ocupat, cat si pe front, respectiv in Iasul refugiului. Tabloul teatral pe care-l zugraveste este pasionant si emotionant.
Dictionarul Oxford a numit post-adevarul cuvantul anului 2016. Publicam doua articole care analizeaza conceptul, fara sa-l reduca, in mod simplist, la o mistificare voluntara. Jean-Claude Monod arata ca, intr-un context democratic, opinia care prilejuieste dezbaterea publica este mai importanta decat adevarul indiscutabil. Autorul editorialului examineaza post-adevarul in istoria stiintei, argumentand ca, daca adevarul se bazeaza pe experimentul crucial de laborator, post-adevarul da seama de experienta individuala, autentica, ireductibila la abstractiunea teoretica. Rodica Binder ne aduce la cunostinta ce se mai gandeste in Germania, in legatura cu filosofii care, precum Byung-Chul Han, reinterpreteaza sentimentul de pesimism, in conditiile contemporaneitatii.
Suntem constransi sa prezentam continutul in ordine secventiala, cu articolele grupate in sectiuni. De aceea, tinem sa semnalam convergentele dintre contributii nealaturate, pentru a favoriza o lectura nelineara. Ion Vianu mediteaza asupra dilemei psihiatrului: sau sa faca bine pacientului, impotriva vointei acestuia, incalcandu-i liberul arbitru, sau sa preia el insusi, prin transfer, incarcatura patologica a mintii lui. Psihiatria prin farmacopee, sau anti-psihiatrie prin empatie? El se intalneste cu Roberto Blatt, care, in Starea utopiei, intreprinde o analiza critica aprofundata a conceptiilor lui Yuval Harari, expuse in cartile sale de mare succes, Homo Sapiens si Homo Deus. Daca, in prima, Harari ne ofera o perspectiva personala, bine argumentata asupra evolutiei umanitatii din cele mai vechi timpuri pana astazi, in a doua, el face prognoze indraznete privind o transformare antropologica radicala, nu prin selectie naturala, ci prin biotehnologie si inteligenta artificiala. Omul este pe cale sa devina nu un supraom, ci chiar sa ajunga la conditia de zeu. Medicina va face ca moartea sa ramana doar un eveniment accidental, iar psihiatria bazata pe neurochimie va oferi tuturor posibilitatea, daca nu si obligativitatea de a fi fericiti. Roberto Blatt nu contesta rationamentele lui Harari, dar le demonteaza prin metoda reducerii la absurd: care ar fi consecintele, presupunand ca ideile acestuia ar fi adevarate?
Dedicam o sectiune unor artisti plastici importanti: Paula Ribariu, Maria Cioata si Lucian Cioata. Paula Ribariu, ale carei lucrari figureaza si pe coperte, este un artist misterios si profund, care a creat un univers aparte, in care patrunzi cu infiorare, chiar daca nu-i detectezi cu usurinta traseele de urmat. Constantin Abaluta si Iolanda Malamen ne orienteaza prin aceasta lume stranie, iar insemnarile artistei ne arata cum faptele anodine si detaliile aparent lipsite de importanta ale vietii cotidiene pot declansa procesul subtil al inspiratiei. Vladimir Bulat refuza jargonul rebarbativ al criticii de arta, pentru a ne prezenta cu empatie expozitia pusa sub semnul umedului si al focului, in care picturile lui Lucian Cioata intra in sinergie cu instalatiile ceramice ale Mariei Cioata.
Georges Banu ne arata modul in care obsesia nevrozelor teatralizeaza spitalul psihiatric, iar Katrin Brack, in dialog cu Frank Raddatz, pune in lumina preocuparile actuale in privinta scenografiei unui spectacol. Tot despre dramaturgie este vorba in dialogul pasionant dintre Yasmina Reza si Lakis Proguidis. Prima parte dateaza de acum aproape douazeci de ani, cand autoarea era in pragul succesului, iar, in a doua parte, ea priveste retrospectiv, analizandu-si satisfactiile si amaraciunile aduse de un asemenea succes major. Este ca in Dumas, cand citim, unul dupa altul, Cei trei muschetari si Dupa douazeci de ani.
Economia si etica merg mana in mana. Este ceea ce vedem din contributiile lui Mircea Cosea si Cass R. Sunstein. Modelele teoretice ale economiei presupun ca agentul este unul perfect rational, adica ia decizii strict in functie de optimizarea propriului sau avantaj material. Rateurile acestor modele se datoreaza eludarii factorilor psihologici, dar si neglijarii valorilor etice, pe care le vedem cu aceeasi pregnanta ca si cerul instelat deasupra noastra, dupa cum spunea Kant, referindu-se la legea morala din mine.
Publicam un capitol esential din eseul lui Lakis Proguidis, Rabelais. Que le roman commence!, premiat de PEN Club sectiunea franceza. Este pasionant sa citesti o carte care arata ca autorul isi traieste ideile, nu face doar, in mod impasibil, un studiu harazit rafturilor de biblioteca. Conceptia autorului este originala, el nu leaga opera lui Rabelais de proto-romanele autorilor antici (Apuleius, Longos), ci de misterele medievale, care au dezvoltat un hibrid original intre dramatic si comic. in acelasi sens, Anne Applebaum ne atrage atentia ca Uniunea Europeana nu poate capata un sens profund, fara o naratiune care sa o transpuna in planul imaginarului.
Nimeni nu poate ajunge sa dea sens propriei sale vieti, fara a recurge la literatura. Povestirea pune in ordine multitudinea de amanunte din care este formata o existenta, ea ii da acesteia coerenta si, eventual, o semnificatie superioara.
Adrian Mihalache
