Unul din multiplele euri lirice din Lumea e camasa mea de forta e foarte curios de ceea ce gaseste in cartile pe care le cumpara din anticariate fotografii, bancnote vechi, hirtii scrise, scoruri, insemnari Cam asa (la plimbare prin viata cu vechituri) e si Goran Mraki? in poezie, iar anticariatul lui se numeste Timisoara, personaj principal in toate cartile de pina acum ale scriitorului. Goran Mraki? scrie o poezie cotidiana (inca o umilinta, inca o bataie / inca o moarte urita, inca o tigaie), existentiala, sociala (e o lume a personajelor secundare / a eroilor negativi), politica, punk (Punk`s not dead), narativa, prezenta si actuala, dar cu multe intertexte cu perioada comunista. Exact ca-n proza sa, avem foarte multe personaje, care n-au stare si se plimba peste tot, o poezie plina de actiune, emotii, ironii, nostalgii, trairi, in care in loc de sampanie deschidem niste sticle de sange spumant. Hai norock!
Mihail Vakulovski
