Lumea in buzunar

Cand am devenit antreprenor serios i-am invitat intr-un bar pe cei doi parteneri, si prieteni de-o viata, si am incercat sa ne punem ordine in vietile profesionale si in asteptari. Ne-am pus o intrebare simpla: ce dorim sa ne aduca acest proiect al afacerii de care tocmai ne apucasem? Personalitatile noastre sunt complementare: un pragmatic, un echilibrat si un visator. Raspunsurile au fost pe masura noastra: unul a vrut bani, altul imagine, iar eu am ales timp. Ei bine, eu sunt cel pragmatic. Si din aceasta cauza am ales timp. Si am beneficiat din plin de el.
Trei este varianta optima de parteneri intr-o afacere: ai o treime din bani, dar si o treime de an libera. Am inteles ca investisem prea mult timp pentru a face bani, iar de acum trebuia sa-mi cumpar niste timp inapoi. Imi doream foarte mult sa calatoresc, iar acum aveam timp. Si de atunci am ajuns la 102 tari vizitate si niste mii de povesti ca cele din carte. 

Cand aud: „Ce mi-as dori sa pot calatori la fel ca tine!” eu stiu ca este un regret mai intai despre timp si abia apoi despre bani. Insa, oamenii sunt prea ocupati cu proiectul de maine ca sa-si dea seama. De ce sa faci un munte de bani daca stai pe loc intr-un oras urat, cu oameni deprimati, enervandu-te zilnic? Este mai usor sa calatoresti cand ai mult timp si putini bani, decat daca ai multi bani si putin timp. Poti face turul SUA cu aceiasi bani cu care poti sa te distrezi o saptamana la Las Vegas sau poti face turul Indiei cu banii pe diferenta de First Class catre Mumbai. Long trip inseamna uneori low budget, insa frustrarea unui short trip nu se rezolva complet cu un high budget.

A doua vocatie profesionala ar fi turismul insa inca nu am gasit solutia de a face aceasta activitate profitabila si altfel decat emotional. (Autorul)

“Ploaie in Scotia

In Scotia ploua scurt dar des, fara nici o atentionare. Ploua pe dealurile stancoase si aspre, ploua in golfurile involburate, ploua pe castelele vechi si gri asezate in salbaticii infricosatoare.

Intr-o zi de plimbare cu masina prin Scotia ne-a plouat de unsprezece ori. Am intrat pe un soare cald si stralucitor intr-un tunel si am iesit in mijlocul unei ploi torentiale. Mai tarziu, am oprit pe o plaja sa facem o baie in Marea Nordului. Insa, pana am ajuns la mare, a inceput o ploaie deasa si rece de a trebuit sa alergam cu hainele in maini inapoi la masina. 

Genocid si prostitutie Phnom Penh, Cambodgia

Cruzimea asiaticilor din puscariile si lagarele lor l-ar face pe Hitler sa roseasca. Khmerii rosii ai lui Pol Pot au reusit, in doar doi ani, sa extermine circa o treime din populatia Cambodgiei. Au murit doua-trei milioane din sapte. Printre altele, Pol Pot a desfiintat orasele si banii, apoi a desfiintat scolile transformand tara intr-o mare plantatie de orez. Cine n-a vrut la orez s-a dus in lagar sa moara in chinuri groaznice.

Dupa ce vizitezi S21 si killing fields, dupa ce vezi piramida de cranii dispusa pe noua etaje, ti se cam taie cheful de caterinca. Socant era ca eu traiam, chiar daca eram foarte mic, atunci cand lucrurile astea se intamplau. Eram cam afectat de cele vazute in cursul zilei, zaceam tacut si abatut in pat si faceam rotocoale din fumul de tigara.

– Iesim si noi sa bem ceva?

Era o idee buna, Dragos avea dreptate. Hai sa bem ceva si sa uitam de craniile de copii si de istoria oribila a acestui oras.

Nu iesisem bine din hotel, ca s-a si oprit un cambodgian intr-un tuk-tuk:

– Girls? Girls?

„Auzi de ce ii arde si astuia!”, ma gandeam eu. Am crezut ca nu aud bine cand Dragos ii raspunde:

– Do you have girls? Bring them here! soferul de tuk-tuk a disparut dupa colt.

– Esti nebun, zic eu? De asta iti arde tie?

– Lasa, ma, sa vedem cu ce vine asta!”