Cand au spus ca nu e bun statul condus de un monarh uns de Dumnezeu prin ierarhii Bisericii, pentru ca naste interminabile conflicte religioase si abuz de putere, i-am crezut. Cand ne-au spus ca cel mai bun pe lume e statul condus de parlamentarii alesi liber de popor, neinfluentati de credinte stravechi, i-am crezut. Cand au spus ca legile votate de parlamentari nu au a se intemeia pe Scripturi, ci pe libertatea omului condus de ratiune, pentru ca ea singura e sfanta si inalienabila, i-am crezut. Cand ne-au spus ca drepturile omului sunt temelia unui stat modern, i-am crezut si i-am urmat. Am avut state laice, cu legi si mai laice, si drepturi care se multiplica pana intra in conflict unele cu celelalte. Legile, cu timpul, le-am gandit cu ratiunea noastra autonoma din ce in ce mai departe de legile date de Dumnezeu si tot cu timpul am ajuns sa observam, putini, cati mai credem in Domnul, ca ele, legile, ajung sa nu mai distinga intre alb si negru, bine si rau, sus si jos. Ca incet, pe negandite, parlamentarii alesi de noi ajung sa legifereze faradelegea. Iar acum, dupa mult timp de la detronarea, decapitarea sau castrarea de putere a tuturor monarhilor Europei, tot ei ne spun, deocamdata cu surdina pusa, indeajuns de finut incat sa ne obisnuim cu viitorul, ca nu noi, poporul, trebuie sa conducem prin vot. Nu. Noi, poporul prost, trebuie sa ascultam de elite, pentru ca ele, elitele, stiu. Si tot ele trebuie sa ne puna un soi de monarhi, pe care sa ii schimbe din patru in patru ani, si tot ele sa ne voteze legi, pentru binele nostru. Daca votul nostru nu corespunde cu alegerea lor, votul se reia pana cand iese cum trebuie. Cat despre drepturi, e complicat, pentru ca ei voiesc drepturi, dar nu pentru catei
– Cristian Curte
Codul cartii: SUP1843-3639-143
