Manualul cavalerului fericirii

M-am indepartat alergand cu dorinta de a ma ascunde departe de strada-cascada de oameni unde larma pasilor si a vocilor venite de pretutindeni te escaladau si te faceau, cel putin pe moment, sa te simti strivit de o greutate nemiloasa.
Straduta retrasa pe care am inceput sa tes pasi si pe care m-am strecurat precum un soricel de biblioteca ce vrea sa scape de o pisica maniaca este atat de stramta incat mai mult de un om nu ar putea intra pe ea. Daca ar fi doi prieteni, unul ar trebui sa se sacrifice pentru a-i da celuilalt intaietate.
Pe jos, pavajul cu pietre cubice este ros de timp si sculptat de miliardele de pasi.
La fiecare cinci-sapte metri, troneaza niste Jampi micute dar care noaptea cu siguranta sunt de folos, in stanga si-n dreapta mea, din cand in cand, apare cate o usa din lemn; un lemn mancat de carii, ploi si vanturile care incearca sa-si faca loc prin aceste stranson.
La un moment dat apar rascruci si alte stradute incat te simti deja prins intr-un labirint. Eu trebuie sa ajung intr-o piata rotunda precum un ochi, ea este roata primordiala, astrul centrului acestei galaxii. In mijlocul ei troneaza un obelisc…
Nu am sa va povestesc totul despre cum si de ce am ajuns aici fiindca ar trebui sa va pun in fata, ca pe o tava, toata viata mea si nu avem timp pentru astfel de istorisiri.
Nu pot decat, pe scurt, sa va spun ca sunt ca oricare dintre voi, in cautarea unei comori. Toti o vrem descoperita chiar daca nu mereu ne dam seama de acest fapt. Cand nu o mai cautam constienti, inconstientul scormoneste in continuare. Am fost creati sa o cautam, sa ne-o dorim si nu ne saturam oricata am avea… fericireal
Fragment din cartea „Manualul cavalerului fericirii” de Ciprian Vestemean
„Esti un om privilegiat! Zambeste!
Nu iti pot garanta reusita si nici macar faptul ca vei ajunge la finalul cartii, deoarece tu esti persoana care isi decide soarta!
Un cavaler al fericirii stie ca fericirea este posibila, pentru ca asa cum exista lumina, exista si fericirea; si precum intunericul care ascunde multe si pericolul il acopera, la fel este si tristetea ce te poate rani.
Multi te ispitesc: „Hai cu noi in intuneric, acolo putem face orice, putem sa ne implinim fericirea!” Nu te teme daca te vor judeca fiindca nu-i urmezi pe calea lor pierzatoare; intr-o zi vor vedea si ei ceea ce vezi tu; macar precum o sclipire, si poate se vor indeparta de intuneric.
O floare moare in intuneric!”