In noptile sale de veghe, autorul simtea adeseori racoarea soaptei martirilor din inchisorile comuniste, in mare parte legionari: „Noi nu mai putem vorbi. Vorbeste tu. Vorbiti cu totii, care mai sunteti. Cautati gropile in care am fost aruncati. Curatati balariile ce au crescut peste unii dintre noi. Inlaturati cotetele de pasari si de porci instalate peste noi de catre oameni ce nu stiu ca ne aflam in lutul din aceasta margine a Aiudului. Puneti-ne cate o cruce la capatai… Si fata de lumea-ntreaga, „dezveliti tot adevarul”…
Manipularea (educatia!) comunista si securista a fost atat de puternica, incat pana azi, cine-si iubeste tara si neamul este imediat catalogat ca fiind legionar si antisemit, iar a fi legionar a fost bine implantat in constiinta comuna ca fiind sinonim cu criminal si deci interzis prin lege. Prin acest mecanism, dragostea de tara este deci interzisa prin lege, prin viclesug, asa cum si dragostea de Hristos se scoate in afara legii (de catre urmasii acelorasi securisti) prin aplicarea „drepturilor omului” pacatos si prin amplificarea in mass-media a unor fapte negative ale unor pseudopreoti ai lui Hristos. Astfel, cei strambi vor sa-i indrepte pe cei drepti, strambandu-i si pe ei!
Dar, cine are ochi de vazut, cine are constiinta nationala si credinta traditionala, ortodoxa, vede moastele martirilor izvorand mir, facand minuni si chemand la credinta cea adevarata si la dragostea dintai.
Codul cartii: AGT978-973-1981-16-1
