Marturisiri. Volumele 1-3

Am socotit si socotesc ca oricine a luat parte la evenimentele care alcatuiesc o parte din istorie este dator sa lese o descriere a ceea ce dansul stie despre acele evenimente sau despre partea ce a luat la ele, fiindca acestea nu apartin persoanei, ci sunt de domeniul public. Luand deci parte la evenimente, nu ca individ, ci ca fiinta inzestrata cu un rost public, este o datorie de a reda cunostintei obstesti ceea ce stie despre faptele la care a fost partas. Cum este de asemenea, socot eu, datoria celor ce detin documente de orice soi, publice sau private, a nu le distruge, ci a le pastra si a face ca ele sa ajunga odata in domeniul public. Numai asa generatiile viitoare vor putea pricepe mai bine nazuintele si greutatile predecesorilor lor si vor putea lucra cu continuitate. Aflandu-ma si eu in situatia de a fi luat parte la cateva fapte de seama ale neamului romanesc, uneori in situatii de mari raspunderi, am socotit ca-mi este impus sa insemn ce stiu despre cele intamplate si in genere despre toate faptele la care am luat parte sau al caror martor am fost in cursul vietii mele, precum si ce parte si ce raspundere am la infaptuirea unora dintre ele. – Radu R. Rosetti

Maria Georgescu, doctor in istorie, cercetator la Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara (1970–2005), profesor la Universitatea din Pitesti (2005–2012) si din Bucuresti (2013–2015), este specialista in istoria moderna a Romaniei si a armatei romane si in relatiile politico-militare externe in secolele XIX si XX. Lucrari: Apararea nationala si Parlamentul Romaniei vol. 1, 1821–1918; vol. 2, 1918–1940 (1992, 1994); Cadeti romani la Saint-Cyr/Cadets Roumains a Saint-Cyr (2002); Un exemple de cooperation bilaterale. Les attaches militaires francais en Roumanie et roumains en France. 1860–1940 (2003); Romania, Franta si securitatea europeana in anii ’20. Sperante si iluzii (2004); Radiografia unei tradari. Cazul colonelului Alexandru D. Sturdza (2011); Statul Major General roman (1859–1950). Organizare si atributii functionale (2012); Cavaleristi romani la Saumur (2015). A editat memorii si jurnale ale unor personalitati militare si politice.

Concepute in anii 1930, primele doua volume de Marturisiri au fost publicate in 1940 si 1941, fiind dedicate memoriei parintilor si a sotiei sale, avand anul 1907 ca legatura intre ele, an cu reverberatii adanci in societatea romaneasca – rascoala taraneasca -, dar si in viata personala a autorului – casatoria. Al treilea volum, acoperind perioada 1914–1919, a fost redactat in anii 1940, dar publicat postum (1997). Aceste ultime marturisiri autobiografice sunt mai amplu si mai riguros concepute ca urmare a jurnalului personal folosit ca sursa documentara. Sfarsitul dramatic al autorului nu i-a mai permis continuarea seriei de Marturisiri.

Opera memorialistica a „Generalului“ – cum i se spunea in mediul academic – completeaza imaginea si intelegerea parcursului societatii romanesti spre realizarea unui stat modern si intregit in hotarele sale firesti. Aceste amintiri si impresii personale au o valoare documentara de exceptie, atat pentru perceperea relatiilor umane, a obiceiurilor si a mentalitatilor din societatea noastra, cat si pentru cunoasterea mediului militar romanesc intr-o epoca aflata la intretaierea dintre doua secole. – Maria Georgescu

Prins in tumultul vietii stiintifice de la Academia Romana, al carei membru corespondent (1927) si titular (1934) era, sau in probleme administrative la conducerea Muzeului Militar National (1924–1931) sau a Bibliotecii Academiei Romane (1935 –1945), lui Radu R. Rosetti dimensiunea de memorialist ii apare ca o datorie pe care a implinit-o nu numai ca istoric, dar si ca un pios omagiu adus familiei, prietenilor si camarazilor de arme.