Inauguram cu acest volum – dedicat matematicii si locului sau in sistemul stiintelor – o serie consacrata dialogului ideilor in universul cunoasterii care se confunda, de altfel, cu cel al culturii. De fapt, istoria civilizatiei a fost un continuu dialog al ideilor si al modelelor culturale, iar atunci cand, din motive sociale, religioase sau ca urmare a unor cataclisme istorice, acest dialog s-a intrerupt, au urmat perioade lungi de stagnare si de adormire a spiritului.
Vom incerca sa aducem la lumina texte mai vechi sau mai recente, unele chiar uitate, dar care, in opinia noastra, au ramas actuale prin profunzimea mesajului. De regula, vor fi eseuri sau texte ale unor oameni de stiinta si ganditori care au ilustrat domeniul lor intelectual, dar care, fara a fi cu totii filosofi, au spus lucruri interesante asupra stiintei lor sau a domeniilor adiacente. Aceste texte vor fi, in general, grupate tematic, ramanand la decizia fiecarui editor de volum alegerea autorilor si aranjarea tematica a textelor. Oamenii de stiinta, indeosebi cei moderni, vorbesc mai rar despre alcatuirile si adevarurile adanci ale stiintei lor, si aceasta fie ca nu li se pare un subiect relevant, fie ca nu se simt in largul lor atunci cand se afla in situatia de a filosofa cu propriul domeniu. Atunci cand o fac, insa, ei aduc la lumina fapte greu de intuit de filosofia stiintei si aceasta deoarece omul de stiinta, mai putin incorsetat de rigorile filosofiei, vorbeste din insesi laboratoarele stiintei si dintr-o experienta greu de reconstituit de filosofii stiintei. Cu sau fara metoda, rezultatele stiintifice se plamadesc si se implinesc cu greu, iar marturiile celor care le-au dat nastere sunt documentele primare ale istoriei si filosofiei stiintei.
acad.Viorel Barbu
