Valorificand doua paradigme aflate la poli opusi, cea a inchiderii si cea a deschiderii, Lautréamont si Apollinaire sunt totusi uniti de aceeasi aplecare spre materie, de o logica similara a unui activism dus la extrem, de o egala pendulare intre ispita de a avea de-a face cu concretul materiei si de a fugi intrucatva de ceea ce ea reprezinta. in cei doi poeti analizati in aceasta carte materia si-a lasat fara indoiala urmele, fie si in varianta unei scriituri maladive care incearca, in modul lor propriu, sa scape de blestemul istoriei.
