Metoda de pian

Elaborarea unei metode de pian, intr-un spirit nou, bazata pe o tehnica fireasca, bine gandita si pe un continut muzical cat mai valoros, m-a preocupat ani de zile. Dupa multe cercetari si experiente, am ajuns la convingerea ca o singura lucrare nu poate fi valabila pentru toti incepatorii si ca, in aplicarea ei, va trebui sa se tina seama de varsta si de dezvoltarea elevilor, atat din punct de vedere intelectual, cat si din punct de vedere fizic. De aceea, am intocmit mai intai o Mica metoda pentru copiii sub varsta de 9 ani, careia ii urmeaza lucrarea de fata. Aceasta a fost conceputa pentru a fi folosita atat de copiii aflati in al doilea an de studii pianistice, cat si de cei mai varstnici care-si incep studiile, avand deja notiuni elementare de teorie si de solfegiu, precum si de incepatorii adulti. Am putut imprima, in consecinta, un ritm mai rapid in succesiunea notiunilor de initiere. Pianul, fiind singurul instrument prin care se poate face o educatie muzicala generala, incepand de la simplul amator, pana la cel mai desavarsit artist, firesc este ca, in primul rand, cuprinsul unei metode sa aiba o mare influenta asupra formarii muzicale, dezvoltarii auzului si gustului elevului. Pentru aceasta, in ceea ce priveste materialul inclus in aceasta lucrare, am recurs la texte muzicale ale marilor maestri ai trecutului, la compozitorii nostri de frunte, precum si la cateva tinere talente. In masura in care am putut-o face in cadrul unei metode, am insistat asupra importantei unei munci rationale, a intelegerii acestei munci depuse, atat din punct de vedere muzical, cat si tehnic, precum si asupra legaturii permanente care trebuie sa existe intre teorie si practica. Am socotit necesara cunoasterea evolutiei instrumentelor cu claviatura precum si a mecanismului actual al pianului, pentru intelegerea anumitor stiluri muzicale si a diverselor sonoritati cerute in redarea lor. Am prevazut totodata si cateva exercitii de miscari pentru brate si pentru degete, in scopul de a pregati aparatul muscular in vederea coordonarii ce trebuie realizata intre mecanismul viu al omului si cel al instrumentului, pentru o buna executie. – Maria Cernovodeanu