Eminescu era inchis ca un animal intr-o celula si cand nememicul ala a venit si s-a uitat pe vIzor, Eminescu a rostlt asa: „Mi-e rau din tot trupul!”. Si s-a intors pe o parte..”Mi-e rau din tot trupul!”… iti dai seama cum il cotropise durerea… ca pe domnul Isus Hristos pe cruce… tot trupul il durea, era ca un crucificat. Si l-au lasat sa moara ca un caine. – Cezar Ivanescu
Ramas fara o pozitie materiala asigurata, si purtand lovitura mortala ca o rana care nu se mai poate vindeca, voiu fl nevoit sa reiau tolagul pribegiei, neavand nici un scop, nici un ideal. Crede-ma, stimata Doamna, ca de azi sunt un om pierdut pentru societate! O singura fericire ar renaste in sufletul meu, daca as putea sa ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau sa afle ca am suferit de foame din cauza fratilor mei. Sunt prea mandru in saracia mea, l-am dispretuit, si acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s’a coborat in mocirla vremurilor de azi. – Mihai Eminescu, Scrisoare catre Veronlca MIcle, 8 iunle 1876
Ramas fara o pozitie materiala asigurata, si purtand lovitura mortala ca o rana care nu se mai poate vindeca, voiu fl nevoit sa reiau tolagul pribegiei, neavand nici un scop, nici un ideal. Crede-ma, stimata Doamna, ca de azi sunt un om pierdut pentru societate! O singura fericire ar renaste in sufletul meu, daca as putea sa ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau sa afle ca am suferit de foame din cauza fratilor mei. Sunt prea mandru in saracia mea, l-am dispretuit, si acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s’a coborat in mocirla vremurilor de azi. – Mihai Eminescu, Scrisoare catre Veronlca MIcle, 8 iunle 1876
Codul cartii: SAT978-606-94641-0-6
