Public sub acest titlu imprumutat de la Nichita Stanescu, editia a II-a a studiului meu despre proza lui Eliade, aparut prima oara, intr-o forma mai restransa, in 1995 sub titlul Mircea Eliade. Un spirit al amplitudinii. El a fost tiparit intre timp in Statele Unite si in Franta. Incerc acum sa cuprind totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura lui confesiva. In prima varianta lasasem in chip deliberat deoparte India, Santier, Jurnalul, Proba Labirintului, Memoriile, comentate de mine in alte volume de critica literara (Intoarcerea autorului, Fictiunea jurnalului intim). Le-am recitit si le-am prezentat, intr-un text nou, incercand sa desprind nota lor pur literara si, fatal, ceea ce numim figura autorului in interiorul literaturii subiective…
