Cu mort dupa om, poezia actuala se indeparteaza tot mai mult de zona deja saturata a exhibarii intimitatilor, a trupului biografic si a autofictiunilor versificate. Obiectivarea discursului, adoptarea unei perspective extime, deschiderea spre cultural si social in defavoarea modei sondarii fondului traumatic asa-zis individual singularizeaza acest volum de a-poezie si ii confera acea forta care doar din singuratate poate irumpe.






