Muntii Monstrilor. Baiatul-Corb si Fata-Spiridus – Marcus Sedgwick
Sa salvezi lumea nu e chiar asa de usor cum s-ar crede: ca sa ajunga la Regele Orc, Baiatul-Corb si Fata-Spiridus trebuie sa traverseze mai intai infricosatorii Munti ai Monstrilor.
Oare de ce anume ar trebui sa se fereasca mai tare?
De trolii care sunt pe urmele lor si care ard de nerabdare sa-i faca tocanita?
De stancile in forma de monstri inspaimantatori, care par gata sa se repeada la ei?
Sau poate de batranelul distrat care se grabeste sa ii gazduiasca in castelul sau?…
To get to the sea meant a long journey either north or south to get around a huge, dark and gloomy mountain range.
„Although”, the ogre had told them, „there could be a third way”, „Which is? Raven Boy had asked.
„You could go straight over the mountains. That would be fastest. Only I don’t think you’ll want to do that.”
Elf Girl hadn’t been listening, and there and then had said, „We’ll go the quick way! There’s no time to lose!”
(…)
Since then, they’d hurriedly packed a small bag each, with some food and hat in case it got cold. After saying goodbye to Elf Girl’s family, they’d left.
Raven Boy didn’t have a family, but he’d spent ages saying goodbye to three owls, a magpie, seventeen sparrows, and giving a badger a hug.
Ca sa ajunga la mare, trebuiau sa calatoreasca mult, fie spre nord, fie spre sud, pentru a ocoli un lant muntos imens, intunecat si infricosator.
– Desi s-ar putea vorbi si de o a treia cale, le spusese capcaunul.
– Si anume? intrebase Baiatul-Corb.
– Ati putea trece drept peste munti. Ar fi cel mai rapid. Numai ca nu cred ca vreti sa faceti asta. Insa Fata-Spiridus nu-l ascultase si a spus pe loc:
– O s-o luam pe drumul mai scurt! N-avem timp de pierdut!
(…)
De-atunci, isi impachetase fiecare in graba o mica tasca, cu ceva mancare si o palarie, in caz ca se facea frig.
Si dupa ce-si luasera ramas-bun de la familia Fetei-Spiridus, plecasera.
Baiatul-Corb n-avea familie, dar ii luase o vesnicie sa-si ia la revedere de la trei bufnite, o cotofana, saptesprezece vrabii si un bursuc, pe care l-a si imbratisat.
Marcus Sedgwick a primit Premiul Blue Peter pentru Lunatics and Luck si are mai multe nominalizari la Medalia Carnegie, Premiul Costa si Premiul The Guardian, categoria Literatura pentru Copii.
Editie bilingva romana-engleza.
Sa salvezi lumea nu e chiar asa de usor cum s-ar crede: ca sa ajunga la Regele Orc, Baiatul-Corb si Fata-Spiridus trebuie sa traverseze mai intai infricosatorii Munti ai Monstrilor.
Oare de ce anume ar trebui sa se fereasca mai tare?
De trolii care sunt pe urmele lor si care ard de nerabdare sa-i faca tocanita?
De stancile in forma de monstri inspaimantatori, care par gata sa se repeada la ei?
Sau poate de batranelul distrat care se grabeste sa ii gazduiasca in castelul sau?…
To get to the sea meant a long journey either north or south to get around a huge, dark and gloomy mountain range.
„Although”, the ogre had told them, „there could be a third way”, „Which is? Raven Boy had asked.
„You could go straight over the mountains. That would be fastest. Only I don’t think you’ll want to do that.”
Elf Girl hadn’t been listening, and there and then had said, „We’ll go the quick way! There’s no time to lose!”
(…)
Since then, they’d hurriedly packed a small bag each, with some food and hat in case it got cold. After saying goodbye to Elf Girl’s family, they’d left.
Raven Boy didn’t have a family, but he’d spent ages saying goodbye to three owls, a magpie, seventeen sparrows, and giving a badger a hug.
Ca sa ajunga la mare, trebuiau sa calatoreasca mult, fie spre nord, fie spre sud, pentru a ocoli un lant muntos imens, intunecat si infricosator.
– Desi s-ar putea vorbi si de o a treia cale, le spusese capcaunul.
– Si anume? intrebase Baiatul-Corb.
– Ati putea trece drept peste munti. Ar fi cel mai rapid. Numai ca nu cred ca vreti sa faceti asta. Insa Fata-Spiridus nu-l ascultase si a spus pe loc:
– O s-o luam pe drumul mai scurt! N-avem timp de pierdut!
(…)
De-atunci, isi impachetase fiecare in graba o mica tasca, cu ceva mancare si o palarie, in caz ca se facea frig.
Si dupa ce-si luasera ramas-bun de la familia Fetei-Spiridus, plecasera.
Baiatul-Corb n-avea familie, dar ii luase o vesnicie sa-si ia la revedere de la trei bufnite, o cotofana, saptesprezece vrabii si un bursuc, pe care l-a si imbratisat.
Marcus Sedgwick a primit Premiul Blue Peter pentru Lunatics and Luck si are mai multe nominalizari la Medalia Carnegie, Premiul Costa si Premiul The Guardian, categoria Literatura pentru Copii.
Editie bilingva romana-engleza.
Codul cartii: BOO978-606-590-579-5
