Prin muzica, el ne invata cum sa devenim vulnerabili la frumos, la povestea deloc imaginara a sunetului si la bucuria, cu o expresie a lui Cioran, ingroparii in cer. Cine a participat la emisiunile lui si-l aminteste impatimit in emotia ne-spusului, dezinvolt, inegalabil in resursele de poezie ale comentariului, magician al contrapunctului narativ, pe scurt, un actor al extazului tradus in alte extaze si al apropierii melodiei ca liniste de tine insuti, in realitatea indescifrabila a trairii ei. El ne invata, standu-ne aproape, ca numai in muzica exista o nemargine a marginirii, ca numai in ea esti atins de identitatea (dumne)zeiescului si ca invierea, trezirea din trup, va fi, candva, pentru fiecare dintre noi, acea singuratate muzicala pe care o vom duce cu noi, ca mostenire, dincolo de hotare si de timp.
De fapt, cu o nuanta in plus, nu asculti muzica fiindca esti bun, ci fiindca nu esti niciodata indeajuns de bun, n-o asculti sa te intalnesti cu tine, ci sa traiesti real in risipa invierii tale, asa cum frunza traieste in risipa radacinii si intunericul in cea a luminii. – Aurel Sasu
Codul cartii: SAC978-606-92593-7-5
