Cartea lui Serghie Bucur se alatura, asadar, unor opere Iiterare celebre, asezand pentru prima oara literatura romana pe harta noii confruntari dintre viata si moarte. Si ceea ce aduce ea cu adevarat nou nu este ca in alte cazuri de pe mapamond – investigarea cumplitei boli prin incidenta sociala pe care o implica (problema homosexualitatii, a relatiilor sexuale neprotejate, etc.). in cazul sau avem de-a face cu strigatul unui inger intrat in viata, fara sa banuie ca semenii sai vor fi cei care-I vor condamna din start si iremediabil la moartea ce se opune tuturor lucrurilor insufletite. – Titus Vijeu
Serghie Bucur, nascut la 15 septembrie 1935, la Moreni – Dambovita. Ziarist si istoric. Absolvent al Facultatii de Istorie si Arheologie a Universitatii „Spiru Haret” Bucuresti, 2009. Carti publicate: „Sunt – esti”, poezii, 1999, „Apter” , roman istoric, 2012.
Fragment din volum:
Serghie Bucur, nascut la 15 septembrie 1935, la Moreni – Dambovita. Ziarist si istoric. Absolvent al Facultatii de Istorie si Arheologie a Universitatii „Spiru Haret” Bucuresti, 2009. Carti publicate: „Sunt – esti”, poezii, 1999, „Apter” , roman istoric, 2012.
Fragment din volum:
„Credeti ca il vor primi?, stau inmarmuriti in scaune, Lia si Nic. Groaza ne-o sporeste si faptul ca mai toate scolile din Romania refuza seropozitivii, stiti bine, domnule doctor! Ce ne-om face, in cazul respingerii, cu el? Cine o sa ni-l invete carte? Cum se va simti el intre ceilalti – sanatosi, care au voie sa alerge, sa faca gimnastica si, cand o fi mare, sa mearga in armata, sa se casatoreasca!?!
Este al saptezeci si saptelea caz inregistrat, unicul care, daca ar fi fost descoperit in primele sase luni de la infestare, azi nu s-ar fi aflat in evidentele dispensarului sau. Ce sa le spuna, cum sa ii calmeze si mai ales sa le dea speranta – un fir de speranta de care ei sa se agate cu incredere de ea (dar aici totul este categoric si ireversibil; „O data produsa seroconversia, pacientul ramane infectat in mod cronic cu hiv pana la deces, virusurile imunodeficientei fiind incluse sub forma particulara de provirusuri intre acizii dezoxiribonucleici din nucleul celulelor contaminate”). Asemenea formulari le-ar lua mintile. Finalul bolii insa, e acelasi pentru toti. Nu i se poate opune nimic, cercetarile sunt in toi, insa pana la vaccinul care se tot anunta, vor muri alte milioane de oameni. De dimineata i-a cazut sub ochi un titlu incurajator pentru el, ca medic, descurajant pentru Lia si Nic si altii asemenea lor : „Sida va fi vindecata in 2006”. Acoperea doua coloane din pagina a 3-a a „Cotidianului” din 25-26 februarie 1995, plasat in subsolul genericului contradictoriu: „Camera treisprezece”. „Nu de mult Ministerul Japonez al Cercetarii a intocmit un studiu, de fapt un calendar al inventiilor pe care le poate realiza omenirea pana in 2020”. Parcursese lista, pe ani, si retinuse – consternat de pasii de melc pe care ii fac oamenii de stiinta – penultima precizare de pe prima coloana: „2006 – Vindecarea de sida”. Urmatoarea previziune il infuriase, stiind ce ridicola e realitatea zilnic strabatuta de acasa la cabinetul sau si inapoi: „Protectia invizibila impotriva surselor de zgomot”. Probabil ca tipii de la ministerul nipon al Cercetarii nu trecusera prin Bucurestii anului 1995, pe la spitalul sau si pe la parintii lui Corin.”
Codul cartii: EIK978-606-711-373-0
