Dinu Lipatti s-a nascut la Bucuresti, la 19 martie 1917, in acest an tulbure al razboiului, sub
ocupatia germana. Aducator de pace si speranta, copilul va fi inconjurat de o mare afectiune si atmosfera artistica de lunga traditie a familiei ii va permite sa-si dezvolte de timpuriu aptitudinile sale muzicale exceptionale. Parintii, buni muzicieni amatori, tatal violonist, mama pianista, decid sa-l consacre muzicii.
La 8 ani, dupa primele notiuni capatate in familie, micul Dinu este incredintat profesorului Mihail Jora, eminenta personalitate, pentru a incepe o serioasa si metodica educatie muzicala. Dinu studiaza pianul, solfegiul si armonia. Dupa trei ani, avand deja nivelul cerut la Conservatorul din Bucuresti Academia de Muzica si Arta Dramatica- este admis in clasa renumitei profesoare Florica Musicescu. Continua lectiile cu Maestrul Jora, abordand de data aceasta si compozitia. Progresele tanarului elev sunt rapide. Isi termina in mod stralucit studiile in 1932, dupa numai patru ani si, la auditia
laureatilor Academiei, interpreteaza Concertul in mi minor de Chopin. Dar cariera de concertist a lui Dinu Lipatti va fi inaugurata in anul urmator, cu Concertul in mi bemol major de Liszt, acompaniat de orchestra Filarmonicii din Bucuresti, sub bagheta lui Alfred Alessandrescu.
In acelasi an, 1933, tanarul de 16 ani participa la Concursul international de pian de la Viena si
obtine Premiul II. Cu aceasta ocazie, Alfred Cortot, membru in juriu, a remarcat cu entuziasm talentul
pianistului roman, considerand ca ar fi meritat de departe Premiul I, si i-a propus sa vina in Franta
pentru a-si perfectiona studiile. In acelasi timp, Lipatti se manifesta si in calitate de compozitor, obtinand trei recompense succesive la Concursul de compozitie George Enescu: Mentiunea I cu
Sonata pentru pian solo (1932), Premiul II cu Sonatina pentru vioara si pian (1933) si Premiul I pentru suita simfonica Satrarii (1934).
Aceasta ultima distinctie consacra artistul si in acest domeniu care ii este foarte drag si care a constituit o permanenta preocupare pe tot parcursul vietii sale.
Anul 1934 reprezinta inceputul unei noi etape in viata lui Lipatti: studiile sale la Paris. Pleaca
impreuna cu mama si cu fratele sau mai mic. La Scoala Normala de Muzica este intampinat de Cortot si de asistenta sa Yvonne Lefébure, apoi se inscrie la clasa de compozitie a lui Paul Dukas. Primii sai profesori parizieni isi dau seama de la inceput ca au de-a face nu cu un elev, ci cu un artist deja format, caruia trebuie sa-i puna in valoare toate calitatile. Elogiile exceptionale pe care le primea adolescentul Lipatti reprezentau, insa, in acelasi timp, un elogiu adus pedagogiei muzicale romanesti, dupa ce, pe plan componistic si interpretativ, Romania se remarcase deja cu artisti de prestigiu, in frunte cu George Enescu. Fara a diminua importanta influentelor profunde capatate de el in contactul cu marile personalitati artistice franceze si occidentale, in general, putem afirma ca baza mestesugului sau, atat pianistic, cat si componistic, era rezultatul scolii romanesti. O abundenta corespondenta cu profesorii din tara ne permite sa urmarim evolutia artistica a acestui talent iesit din comun, precum si ambianta artistica atat de bogata a epocii. Dar profesorul francez care va avea cea mai mare influenta asupra lui Lipatti va fi Nadia Boulanger. Dupa disparitia lui Dukas, ea va fi cea care va declansa tot potentialul sau afectiv si artistic, care il va plasa rapid printre cei mai mari artisti ai vremii.
