Emma relateaza maturizarea lenta a sentimentelor sale, precum si intamplarile care i-au marcat viata. Trezit dintr-o coma profunda si dupa dezamagirea din partea celui care i-a fost iubit, soarta i-a demonstrat ca are scrisa pentru ea o poveste din care ar fi invatat multe si totodat i-a aratat ca la cele mai importante lectii a fost absenta. Dupa ce a incercat sa isi gasesca un refugiu, o alta suferinta amoroasa i-a zguduit linistea, facand-o astfel sa opteze pentru o calatorie afectiva, in care sa se regaseasca, insa, inca o data karma a facut astfel incat sa fie prinsa intr-un mare impas, care nu doar i-a sfasiat sufletul, dar i-a marcat calitatea vietii.
Este o carte a sinceritatii, o continua marturisire a faptelor ce transforma o omida intr-un fluture frumos care atinge norii si ii coloreaza cu toate culorile sale frumoase, asumandu-si astfel destinul fara ezitare. Prin personajul principal, totodata intelegem cat de nepregatiti suntem in fata destinului.
Fragment din cartea „Nor pe pamant” de Nina Ganj:
„De cele mai multe ori, cand am incercat sa imi ascund sentimentele si am incercat sa dau o alta nuanta viziunii mele despre omenire, toate fortele naturii tindeau sa imi arate ca nu sunt decat un nor pe pamant, si ca in orice moment pot declansa o furtuna, dar si ca ma pot risipi intr-un soare splendid. Viata m-a invatat sa nu incerc sa obtin mai mult decat este capabil sufletul meu sa asimileze si sa ma bucur in tihna de ploaia care imi cerne in suflet linistita sau de razele soarelui timide ce imi incalzesc fata. Viata m-a invatat ca in anumite momente pot gasi in fata mea o mare linistita la suprafata, dar mult prea agitata in adancul ei, asemeni oamenilor care, desi etaleaza zambete, ascund lacrimi in suflet. Tot viata m-a invatat ca nu poti atinge cerul daca nu esti pregatit sa modelezi norii.
Dupa toate intamplarile ciudate, absurde sau normale din viata mea, am ajuns la o etapa in care intrebarile nu ma mai chinuie si nici multimea de raspunsuri nu imi mai da tarcoale: am ajuns sa traiesc linistita, caci doar astfel am inteles ca norii se pot transforma in orice ma intereseaza sa fie: in furtuna sau in soare, totul depinde de cum eu vreau sa vad si sa percep lucrurile.
De-a lungul anilor, am avut aproape oameni de la care am invatat multe, oameni de la care totodata nu am stiut ce sa invat, caci purtau doar umbrele, fie ca era soare sau ploaie, ascunzandu-si sufletul. De la ei am invatat totusi ca uneori este bine sa te plimbi prin calda si mirifica ploaie de vara, de la ei am invatat ca soarele nu intotdeauna iti poate incalzi chipul, dar poate sa-ti arda si sufletul cand te astepti mai putin. De la oameni am invatat ca nuantele cerului depind de ceea ce avem in suflet.
Sa stii totusi sa transformi un nor negru intr-un nor pufos si alb tine de ceea ce vrei ca oamenii sa isi aminteasca despre tine, iar daca nu iti pasa despre ce cred oamenii, ramai intr-o continua stare de liniste, care nu te afecteaza daca ploua sau este soare, te bucuri de orice iti este oferit.
Suntem niste nori pe pamant, dar de noi depinde ce vrem sa parem in ochii celor care ne vad: furtuna sau soare.”
